Vorbeşte când trebuie să tacă, face nefăcute şi ceea ce mulţi nu ar fi gândit vreodată, se întovărăşeşte cu personaje, fie cvasi- necunoscute, fie controversate ori de alţii alungate, alungând la rândul său pe cine ar fi trebuit să păstreze.
Votul nostru şi averea lui!
Spune că e de stânga, dar are o avere din banii publici, fabuloasă. Din politică, în afaceri şi-a luat dintotdeauna partea leului. Dacă în politică a trăit în cercuri concentrice de iluzii, când a venit timpul de socotit banii a făcut-o de fiecare dată în acelaşi fel: într-un exerciţiu sincer al mâinii larg deschise, printr-o desfăşurare pas cu pas calculată de forţă şi insignă a militantului de partid. Asocierea politicianului Ion Toma cu afacerile este deja brand care a depăşit graniţele judeţului. Deşi nu este singurul... Câţi ca el din punctul acesta de vedere! Singurele diferenţe constau în dimensiunile afacerilor, numărul zerourilor din contractele pe banii publici şi modul grobian în care senatorul pretinde că toate contractele pe firma sa, SCADT, sunt de fapt măreţele sale contribuţii de politician, regăsite în „investiţiile” aduse de el în judeţ. Îţi trebuie ceva tupeu şi imaginaţie împinsă la halucinaţie să te autoproclami „lider incontestabil al Oltului” atunci când spui că localităţi din judeţ care au beneficiat sau beneficiază de investiţii au avut şansa asta căci există Ion Toma „voce autoritară la Bucureşti care impune respectul celor ce administrează” atunci când se împart banii publici.
Domnul senator Toma poate să spună, în definitiv şi la urma urmei, orice! Prin viu grai sau prin interpuşi, cum îi doreşte sufleţelul şi cât îl duce capul. Să te autoproclami însă şi să crezi şi tu că asta eşti - „reprezentantul interesului oltenesc” nu mai are legătură cu bunul simţ, cu politica ori cu afacerile ci cu mintea limpede. Aceasta din urmă, impecabil de limpede când are de-a face cu banul public prin contractele cu statul unde preţul de cost poate fi de multe ori mai mare ca în Las Vegas sau Monaco. Şi aşa, când eşti la putere şi mai ai şi oameni puşi de tine în posturi cheie, nu te controlează nimeni! Decât pe alţii şi decât la ordin.
Politica l-a făcut pe senatorul Ion Toma băiat deştept, asfaltangiu fruntaş pe ramură, constructor „de geniu” priceput la toate. Până anul trecut, între cele două obligatorii documente, declaraţia de avere şi declaraţia de interese, ale senatorului, nu existau mari diferenţe şi nici înscrisuri senzaţionale. În 2011, cum necum, dar cert de când cu apartenenţa senatorului la „interesul naţional” şi iubirea pentru progresul României, declaraţia de interese a devenit un document interesant. Chiar dacă declaraţia de avere a rămas aceeaşi şi, în timp ce SCADT prosperă şi înfloreşte în vremuri de criză când alţii îşi curmă singuri viaţa din cauza datoriilor, senatorul tot „modest şi sărac rămâne”. Să le luăm pe rând.
De când îşi completează declaraţia de avere, mai bine de zece ani, senatorul Ion Toma nu dă înainte deloc! Rar mai pune un ban la ciorap şi, suflet mare, nu-şi recuperează nici datoriile de câteva zeci de euro împrumutate de câţiva ani buni la terţi. În 1998, când nu făcea politică de Bucureşti, constructorul Ion Toma punea cărămidă peste cărămidă şi agonisea câte puţin. Aşa a reuşit să-şi cumpere 3.296 mp teren extravilan în Slatina pe care îi are şi azi. Un an mai târziu, din piatră peste noroi, constructorul Ion Toma îşi cumpăra un apartament şi un garaj, probabil pentru Dacia 1300 pe care până anul trecut a trecut-o în scripte, după, neştiind ce s-a întâmplat cu obiectul, dispărut fără urmă, cel puţin din actul oficial. Aşa încât, senatorul de azi nu este fericitul posesor al niciunui autoturism, nici de lux, nici de ne-lux, nici motoretă, nici bicicletă, nici trotinetă sau ATV. Sărac şi... pieton! Din 2002, când politica intră în casa şi firma omului, altfel te vede lumea! Pe lângă terenurile intravilane, apartamentul şi garajul anilor amărâţi, vin şi vila, dar şi depozitele bancare. În locuinţa de 287 mp din strada situată în buricul târgului, una de fiţe în oraş, gândeşte şi face strategii senatorul când nu se află în biroul de la SCADT, ori la Capitală. Nu o face pentru el, un om împlinit, după cum nu se sfieşte să spună, ci „pentru voi, că eu am de toate, nu-mi mai trebuie nimic”! Are şi bani la „bangă”, cum zice ţăranul amărât căruia domnul senator i-a dat scrisori în care îi plânge de milă: 53.380 euro, un depozit din 2003 (cât o fi ajuns dobânda?), alte 99.703 euro, tot depozit, din 2005, la bancă, plus 2.962,68 lei RON pe card sau în contul personal din Bucureşti, bani stânşi în 2008.
Nu se mai ştie de când, oricum de multă vreme, a împrumutat senatorul unui salariat SCADT, Anghel Rusu, 35.000 euro şi nici până în zilele noastre nu i-a dat omul datoria. Acţionar majoritar la firma SCADT, cu 357.424 titluri de 178.712 RON valoare nominală, senatorul încasează dividende de la firma sa, anual, câte 136.080lei RON, aşa încât, salariul de parlamentar bugetar, fără suma forfetară, diurne şi alte decontări, 55.046 RON e şi el parte din „micul” buget al inimosului senator pentru care cuvântul donaţie nu există în vocabular. Scrisori la ţărani să fie, că asta le trebuie!
Nu o să vă vină a crede, dar senatorul e şi el un împrumutat! Mai întâi la propria-i firma, SCADT, de unde a luat, în 2009, 437 milioane lei vechi pe care i-a achitat anul trecut, din alt împrumut, de 22.319 euro luaţi în 2005 de la o bancă din Bucureşti, cheltuind doar 18.260 euro. Suma totală, cu ramburs 2017, nu-i creează insomnii domnului senator, care are de unde!
257 miliarde lei, bani publici într-un singur an pentru SCADT
Când îl apucă dorul de PSD, senatorul Ion Toma deapănă. Şi deapănă... Îi place să spună: „Eu am construit cariere, nu caractere”. O spune des, se ascultă singur. Ştie că anunţul nu are nicio valoare şi că nici cei care sunt lângă el nu-l cred. Senatorul Ion Toma se laudă că a propulsat nume. Că a făcut oameni din câţiva, că unii îi datorează chiar totul! O fi, la câţiva... La alţii, însă, nu se pune. Multora dintre aceştia, senatorul le e dator! E suficient să-ţi arunci ochii pe declaraţia sa de interese şi să vezi trocul. Chiar dacă în acelaşi document apar, în premieră, contractele SCADT-ului cu banii publici, „marile investiţii din judeţ aduse de senatorul Ion Toma” milioane de euro încasate de firma sa.
În 2008, anul în care Ion Toma redevine senator de Olt, SCADT preia toate contractele pe bani publici din Ministerul Educaţiei. Toate în Olt! Peste 90 miliarde lei, valoarea lor... Politică - interes personal zero, doar „pentru voi”! Alte multe zeci de miliarde lei, tot bani publici, intră tot în conturile SCADT de la contracte - lucrări de execuţie, cu primării din judeţ: Bărăşti, Baldovineşti, Corabia, Oporelu, Slătioara, Tătuleşti, Cezieni, Vişina, Urzica şi lista continuă... Politică - interes personal zero, doar „pentru voi”!
În 2009 şi 2010, SCADT îşi adjudecă toate lucrările de execuţie din ANL Bucureşti, acolo unde preşedinte a fost Pavel Belinski, una din „carierele” construite de Toma. Degeaba l-o fi dus?! Alte 257 miliarde lei, bani publici, încasate de SCADT! Politică - interes personal zero, doar „pentru voi”!? Nici anii de criză 2010 - 2011 nu sunt grei pentru SCADT-ul domnului senator Toma, când alte sute de miliarde lei, tot bani publici, tot în conturile SCADT vin din contracte cu Primăria Braşov, comuna Orodel - Dolj şi CJ Ialomiţa. Politică - interes personal zero, doar „pentru voi”!
Unşi cu toate alifiile, unii precum domnul senator Toma ştiu că se poate obţine foarte mult cu foarte puţin în campaniile electorale. Ce nu iau în calcul e şi că alţii s-au prins de şmecherie şi, sătuli de atâta parşivism, minciuni şi umilinţe, pleacă! Nu mai poţi câştiga competiţiile electorale, cât eşti tu de senator şi de secretar general adjunct la UNPR, cât de fabulos te-ai crede, cu gargară! Au învăţat lecţia pe pielea lor, Sandu Măceşanu, fidelul Taz, dat afară de la SCADT după ce a muncit în credinţă, Andrei Iordache, Elena Stanciu, să ne oprim la doar câteva nume de care senatorul Toma nici nu vrea să mai audă după ce i-au muncit în credinţă şi l-au respectat. Pe ei i-au înlocuit cvasi-anonimi în politică, precupeţe profitoare, afacerişti duşi cu pluta, avocaţi naivi şi fetiţe cu pampoane în păr şi în creier ce se visează Oana Mizil, frustraţi, veşnic perdanţi, popi slabi de înger, foşti puşcăriaşi... Cu toţii, bieţi naivi, cască gura aşteptând să le pice mandatu-n cap că aşa le-a promis senatorul. Câte ceva pentru ei şi al lor viitor, pentru asta se sacrifică el şi candidează iar, „în interesul naţional” de care SCADT-ul are, într-adevăr, nevoie!
Cum să faci lansarea candidatului UNPR la primăria Balş şi deputatul Valeriu Steriu, la trei străzi şi două minute de locaţie, în cabinetul său parlamentar din acelaşi oraş, să afle despre eveniment de la cei care îi treceau pragul cabinetului parlamentar, lăsându-l perplex la întrebarea: nu veniţi la lansare? Cum să te duci să-l pârăşti pe simpatizantul ofiţer X că face politică UNPR şi aduce membrii la partid, să-l dai afară doar pentru că tu ai de adus altul în locul lui?! Cum să-l mai crezi adeptul interesului naţional pe senatorul Iom Toma? Îl dau de gol contractele pe banii publici pentru firma sa SCADT, conturile din bancă şi afurisita asta de presă care nu e construită în întregime după chipul şi dorinţa domnului senator.
