Născut în 1850 în Bulgaria, la Perdof, Radu Ivănescu trece Dunărea în 1874, împreună cu părinţii săi Ivan şi Ţana, pentru a lucra la arendaşul moşiei Moldoveni. După o perioadă, beneficiind de o minte sclipitoare şi dăruinţă pentru muncă, reuşeşte să-şi constituie o frumoasă avere şi să conducă un hotel în Turnu-Măgurele. În urma unor dispute pe plan politic, Consiliul de Miniştri hotărăşte expulzarea sa în 1886, însă un an mai târziu reuşeşte să se întoarcă în ţară, cumpără şi ia în arendă mari suprafeţe agricole şi se stabileşte în Corabia.
„După o serie de afaceri profitabile, Radu Ivănescu devine proprietarul a nu mai puţin de 28.600 pogoane de teren agricol, evaluat la aproximativ 8 milioane de lei, pe care le-a vândut treptat în loturi mici ţăranilor din Uda-Clocociov, Cilieni, Preajba şi Izlaz. Totodată, a construit în oraş o fabrică de ţigle şi cărămidă, de la a cărei forţă motrice s-a alimentat cu energie electrică întregul oraş în perioada în care uzina electrică era deteriorată din cauza distrugerilor produse de trupele militare de ocupaţie din timpul primului război mondial. Tot în timpul războiului a înfiinţat o moară de măcinat, pe care a pus-o la dispoziţia populaţiei locale care nu avea posibilitatea să macine nicăieri în zonă”, explică Mirela Cojoc, directorul Muzeului de Arheologie şi Etnografie din Corabia.
Fondator al Băncii Corabia
După război, Radu Ivănescu a continuat să ajute populaţia din Corabia şi să sprijine relansarea economică a urbei de pe malul Dunării. A susţinut financiar mai multe organizaţii profesionale printre care „Corporaţia meseriaşilor din Corabia”, al cărei preşedinte de onoare a şi fost, precum şi „Societatea funcţionarilor”. Mai mult, Ivănescu a fost unul dintre principalii fondatori ai Băncii Corabia, înfiinţată în 1909, cu un capital de un milion de lei, în fruntea căreia a fost numit Victor Berceanu. La jumătatea anilor 1920, în funcţia de director îl găsim pe D. Peiovici, perioadă în care capitalul social va ajunge la 5 milioane de lei şi plasament de 7 milioane de lei. Sediul băncii era pe strada C.A. Rosetti, numărul 22, actualul sediul al Judecătoriei.
„Una dintre împrejurările când are loc creşterea capitalului social s-a petrecut în primăvara lui 1914, cu ocazia lansării campaniei electorale a conservatorilor în vederea alegerilor parlamentare din acelaşi an. Radu Ivănescu, o figură marcantă a Partidului Conservator din Romanaţi, reuşeşte într-o primă adunare generală a acţionarilor băncii, ţinută în februarie 1914 să-l coopteze ca vicepreşedinte pe Mihail Chintescu, şeful organizaţiei conservatoare din Romanaţi. Cu această ocazie se anunţă că la următoarea adunare generală, ce se stabilise pentru 16 martie, preşedintele de onoare al organizaţiei judeţene a conservatorilor, principele Constantin Basarab Brâncoveanu, va fi inclus ca acţionar cu 100.000 lei şi va fi propus ca preşedinte al băncii, în locul lui Ivănescu”, se precizează în Monografia oraşului Corabia.
Favorizată de aşezarea geografică de faptul că oraşul Corabia era considerat al doilea port, ca importanţă economică, după Brăila, banca a funcţionat foarte bine timp de câteva decenii. Aici se descărcau zilnic 200 de vagoane cu cereale, existând 44 de birouri de cereale, zece depozite de cherestea, şase depozite de pescărie şi două de petrol. Cu toate acestea, imediat după moartea filantropului, Banca Corabia nu a mai reuşit să supravieţuiască şi avea să fie declarată falimentară de către Tribunalul judeţului Romanaţi, în 1930.
De fapt, după cum informează documentele vremii, anul 1930 a fost un an de tristă memorie pentru sectorul bancar. Multe instituţii bancare care depindeau de comerţul de cereale, aşa cum era şi Banca Corabia, au fost declarate falite din cauza aruncării pe pieţele europene a unor enorme cantităţi de cereale de cea mai bună calitate din Statele Unite ale Americii, principalul concurent al cerealelor româneşti. În prezent, în clădirea fostei Bănci Corabia funcţionează Judecătoria.
Monumentul Independenţei, un simbol al Corabiei
Radu Ivănescu a fost iniţiatorul şi preşedintele comitetului de ridicare a monumentului Independenţei, ridicat în memoria eroilor din războiul pentru independenţa României/războiul româno-ruso-turc (1877-1878) ce reprezintă o femeie ce arată unui soldat drumul spre Dunăre.
„Radu Ivănescu a dăruit suma de 10.000 lei pentru construirea monumentului Independenţei. Din păcate, nu a mai apucat să vadă inaugurarea monumentului, decedând cu câteva luni înainte, în martie 1929. Totodată, Radu Ivănescu a sprijinit construirea catedralei «Sfânta Treime» cu suma de 100.000 lei, a reînnoit mobilierul şcolii din comuna Băbiciu, a suportat cheltuielile de ridicare a noului local de primărie din comuna Moldoveni şi a donat mai multe suprafeţe de teren pentru utilitatea publică în localităţile Scărişoara şi Preajba”, mai spune directorul Muzeului de Arheologie şi Etnografie din Corabia.
