V-aş ruga să faceţi un scurt bilanţ al activităţii instituţiei de când aţi preluat conducerea ITM Olt?
Acum câteva zile s-au împlinit doi ani şi jumătate de când sunt la conducerea acestei instituţii, au fost momente de satisfacţie, momente în care simţi că rodul muncii tale se regăseşte în obiectivele propuse şi realizate, dar şi momente grele, de cumpănă, de analiză, în care deciziile luate nu au fost dintre cele mai uşoare. Vorbind despre bilanţul unei instituţii de control ar trebui să ne raportăm la cifre privind numărul de controale, numărul de agenţi economici sancţionaţi, la valoarea amenzilor aplicate, dar eu cred că aceste cifre contează mai puţin şi nu reflectă în totalitate activitatea mult mai complexă pe care o desfăşurăm. În ultimii doi ani am pus foarte mare accent pe munca de prevenţie, de informare şi monitorizare a angajatorilor, chiar dacă acest lucru se face de cele mai multe ori prin control, întrucât aceste acţiuni duc la identificarea deficienţelor şi, bineînţeles, către remedierea acestora. De asemenea, de când sunt la conducerea instituţiei, am considerat că în relaţia şef-subaltern respectul şi încrederea reciprocă sunt factori care duc către echilibru şi profesionalism şi am promovat acest lucru atât prin discuţii individuale şi colective, cât şi prin participarea efectivă la acţiuni de monitorizare şi control.
Aţi vorbit mai devreme de momente de satisfacţie, dar şi de momente grele, de cumpănă pe care a trebuit să le depăşiţi, puteţi da exemple?
La începutul acestui an am făcut o analiză a accidentelor de muncă produse în judeţul nostru în ultimii ani şi am constatat cu satisfacţie că numărul acestora este în vizibilă scădere, în anul 2014 înregistrându-se doar două accidente de muncă mortale. Bineînţeles, au fost mai multe evenimente soldate cu decesul lucrătorilor, însa doar două au îndeplinit condiţiile unui accident de muncă, restul fiind accidente de traseu sau cauzele decesului au fost de natură patologică. Consideram că aceasta cifră, care am dori să fie zero, este rezultat al efortului nostru prin acele acţiuni permanente de informare, monitorizare şi control de care vă vorbeam. În ceea ce priveşte deciziile grele ce au trebuit luate, aş face referire la prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului numărul 77/2013, prin care am fost nevoit să concediez un salariat al instituţiei. Ulterior, Ordonanţa a fost declarată neconstituţională, salariatul a acţionat în instanţă decizia de concediere şi instanţa a decis reintegrarea pe postul deţinut anterior, deci într-un fel s-au atenuat consecinţele deciziei luate.
Aţi făcut propuneri de modificare a legislaţiei specifice activităţii pe care o desfăşuraţi şi dacă da, care ar fi acestea?
Da, am făcut propuneri de modificare a legislaţiei specifice relaţiilor de muncă atât prin intermediul Inspecţiei Muncii Bucureşti, cât şi prin intermediul deputaţilor şi senatorilor aleşi pe colegiile din judeţul Olt. Astfel, am făcut câteva propuneri de modificare a Legii numărul 53/2003 - Codul Muncii, propuneri referitoare la încheierea contractului individual de muncă, unde trebuie specificat în mod expres că acesta se încheie anterior începerii activităţii, propuneri referitoare la sporul pentru muncă de noapte, unde ar trebui remunerată cu spor la salariu fiecare oră de noapte lucrată, fără condiţia ca acest spor să fie acordat numai după efectuarea unui anumit număr de ore de noapte. De asemenea, am propus modificări în ceea ce priveşte termenele de transmitere a registrului general de evidenţă a salariaţilor potrivit Hotărârii de Guvern numărul 500/2011, dar şi modificări la Legea 52/2011 - Legea zilierilor. O parte din aceste propuneri s-au transpus prin modificări ale actelor normative respective, o parte încă nu.
Ce ne puteţi spune despre amploarea muncii „la negru” în judeţul Olt, comparativ cu alte judeţe?
Judeţul Olt nu face notă discordantă în raport cu celelalte judeţe din tară sau din regiune în ceea ce priveşte acest aspect. Munca fără forme legale este aspru sancţionată de legislaţia muncii atât contravenţional, iar în anumite situaţii chiar penal, însă cu toate acestea ea există. Există, dar nu putem spune că este un flagel, este doar o deficienţă gravă pe care o acceptă atât muncitorii respectivi, cât şi angajatorii. Aceştia din urmă nu conştientizează că amenda minimă pentru astfel de faptă este de 10.000 lei de persoană, iar cheltuiala în plus pentru ca acea persoană să lucreze legal este de aproximativ 400 lei lunar. Faceţi dumneavoastră calculul dacă merită riscul de a folosi la muncă persoane fără forme legale. Mai mult decât atât, persoana care lucrează „la negru” nu este instruită din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă şi nu beneficiază de nicio formă de protecţie socială. Eforturile instituţiei noastre în combaterea muncii fără forme legale se pot analiza şi prin prisma indicatorilor realizaţi pe aceasta temă, astfel numărul de persoane identificate a crescut de la an la an, de la 169 persoane în anul 2012, la 251 în anul 2013, anul 2014 culminând cu un număr de 304 persoane identificate. Şi valoarea sancţiunilor a fost pe măsură, acestea ridicându-se la peste cinci milioane lei în ultimii trei ani. De asemenea, s-au transmis parchetelor un număr de 17 dosare cu propunere de începere a urmăririi penale pentru angajatorii care au primit la muncă mai mult de cinci persoane pentru care nu au încheiat contracte individuale de muncă. Deci eforturi se fac, este un obiectiv prioritar al instituţiei noastre, avem o colaborare foarte bună şi cu alte instituţii publice din judeţ pe această linie, în special cu Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Olt şi cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Olt, iar aceste eforturi comune duc şi către rezultate.
Codul Muncii în favoarea cui? A salariaţilor sau angajatorilor?
Legea 53/2003 - Codul Muncii - actul normativ ce reglementează relaţiile de muncă dintre angajaţi şi angajatori trebuie să fie favorabil în egală măsură ambelor părţi şi eu cred că aşa şi este. Codul Muncii pune pe poziţie de egalitate la negocierea clauzelor contractului individual de muncă ambele părţi, existând drepturi şi obligaţii atât pentru salariaţi, cât şi pentru angajatori. Bineînţeles că există o relaţie de subordonare între cele două părţi, întrucât angajatorul este cel care organizează procesul muncii astfel încât să-şi îndeplinească obiectivele propuse cu respectarea legislaţiei. Ştiu că o parte dintre agenţii economici spun că acest cod al muncii este mai favorabil salariaţilor, dar sunt şi foarte mulţi salariaţi care cred invers. Angajatorii se plâng în general de faptul că odată angajat, un salariat care greşeşte este destul de greu să fie dat afară, lucru total incorect, aici trebuie urmată doar procedura prevăzută de lege, lipsa acesteia ducând la anularea deciziei de către instanţa de judecată. Salariaţii invoca în special superficialitatea legii cu privire la dreptul la salariu, timpul de muncă şi timpul de odihnă, la protecţie împotriva concedierilor abuzive, însă şi aceste aspecte sunt bine reglementate în Codul Muncii. Într-adevăr, nu există o sancţiune imediată pentru neplata salariului la termen, acest lucru fiind determinat şi de o anume conjunctură financiară în care se poate afla angajatorul la un anumit moment dat şi trebuie să i se acorde circumstanţe atenuante, însă salariaţii cunosc atribuţiile instituţiei noastre, ne solicită sprijinul, iar noi, de cele mai multe ori, am soluţionat petiţiile acestora. Revenind la întrebarea dumneavoastră, putem spune că nicio lege nu e perfectă şi bineînţeles şi Codul Muncii e perfectibil, dar în marea lui majoritate creează un echilibru în relaţiile de muncă dintre angajat şi angajator.
Ce acţiuni imediate aveţi în program şi ce vă propuneţi pentru viitor?
Pe termen scurt avem în vedere realizarea obiectivelor stabilite prin Programul Propriu de Acţiuni al ITM Olt, obiective ce sunt prioritare în perioada imediat următoare, acestea având şi termene ferme de realizare şi raportare, în special combaterea muncii nedeclarate în toate domeniile de activitate precum şi acţiuni de verificare şi control privind respectarea legislaţiei în domeniul protecţiei muncii. Pe termen lung ne propunem să facem cât mai multă muncă de prevenţie, să conştientizăm angajatorii că e mai uşor să previi decât să combaţi, să înţelegem cu toţii că un mediu de muncă sigur şi sănătos se creează prin dialog, că respectarea legislaţiei trebuie să devină un reflex automat şi nu unul impus.
