40 de reguli de bază din Codul Bunelor Maniere: Cele mai importante bune maniere

Bunele maniere şi bunul-simţ merg mână în mână la oamenii de calitate, dar în acelaşi timp, ele dispar, la fel, tot împreună, fapt ce reprezintă o problemă de bază în România actuală. Tot mai mulţi români se plâng de lipsa bunului-simţ la români, fiind exact în situaţia omului aflat în maşină, în trafic, care se plânge de aglomeraţia rutieră (la care participă şi el, având aceeaşi vină).

Codul bunelor maniere nu a apărut ca o invenţie a unui om excentric sau ca nişte reguli impuse de aristocraţia vremurilor (cum mulţi oameni ar crede), el a apărut pe cale orală, venind ca un răspuns firesc, natural, la probleme cotidiene ale societăţii.
Bazele sale îşi au originea în antichitate, în spaţiile civice, cum ar fi agora, teatrul sau forumul, fiind utilizat des în arta oratorică, prin care oamenii erau învăţaţi cum să convieţuiască, fără a avea comportamente deranjante pentru cei din jurul lor. Sunt reguli care stau la baza oricărei societăţi sănătoase, civilizate.


Regulile din „Codul Bunelor Maniere”, expuse mai jos, sunt într-o ordine aleatorie, chiar amestecate voit, pentru a oferi cititorului şansa de a citi reguli de bun-simţ din altă sferă decât aceea de care este interesat în mod direct. Dacă cineva este interesat de bunele maniere la masă, poate este cazul să dea şi de bunele manierele când salutăm sau când folosim mijloacele de transport în comun, reguli care, probabil, ar fi fost scăpate din vedere.
 
Reguli de bază ale „Codului Bunelor Maniere”


La spectacole de teatru, operă, gale sau expoziţii, vom merge îmbrăcaţi elegant.
Când ne întâlnim cu cineva pe stradă, nu vom rămâne în mijlocul străzii sau în mijlocul trotuarului.
Nu ne vom întrerupe niciodată interlocutorul, în cadrul unei discuţii.
Autoprezentarea se obişnuieşte frecvent, în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasă, la solicitarea unei vizite, la prezentarea în faţa superiorului pe care încă nu l-ai cunoscut.


Într-un restaurant sau bar, bărbatul va intra mereu primul.
Când strănutăm, tuşim sau căscăm, se pune întotdeauna mâna la gură, indiferent de distanţa sau de relaţia pe care o avem cu o persoană. Este indicat să purtăm mereu la noi şerveţele sau batistă.


La intrarea în mijloacele de transport în comun, întâi sunt lăsaţi să iasă afară cei care coboară, după care vor intra ceilalţi pasageri.
La masă, se va aplica „Regula gheişei”: Nu suflaţi în mâncare/ceai/cafea! Aşteptaţi să se răcească!
De fiecare dată când o doamnă se ridică de la masă sau se aşază, toţi bărbaţii trebuie să se ridice odată cu ea.
O doamnă nu va intra niciodată singură într-un bar sau local în care se vând cu predilecţie băuturi alcoolice.
Bărbatul este prezentat femeii, cel mai tânăr celui mai în vârstă, iar gradul mai mic celui superior.


În mijloacele de transport în comun: Dacă o doamnă este însoţită de un bărbat, acesta îi va cumpăra biletul şi îi va oferi locul de lângă geam. Dacă există doar un singur loc liber, el va fi oferit doamnei, iar domnul va rămâne lângă ea în picioare. Niciodată nu o va părăsi, grăbindu-se să prindă un loc liber când se iveşte ocazia.
A nu răspunde la gestul celui care întinde mâna este în sine o ofensă, chiar mai gravă decât cea de a nu saluta.
Punctualitatea, atunci când suntem invitaţi la masă este deosebit de importantă.
Nu aşezaţi coatele pe masă! Dacă folosiţi doar o mână, aşezaţi-o în poală.


Întotdeauna, salutul trebuie însoţit de un zâmbet. Când salutăm trebuie să-l privim în ochi pe cel salutat, nu salutăm o persoană stând cu spatele către persoana respectivă sau privind spre cer sau pământ.
Nu vorbiţi cu gura plină! Mestecaţi cu gura închisă! Mulţumiţi chelnerului când vă serveşte!
Cum se taie mâncarea din farfurie: Bucata de mâncare trebuie tăiată exact lângă furculiţă. În plus, se taie numai pentru o înghiţitură, nu se fac „soldăţei”. 


Nu vorbiţi la telefon în timpul mesei. Dacă primiţi un apel foarte important, trebuie să vă scuzaţi şi să vă ridicaţi de la masă.
Nu salutăm ţinând mâinile în buzunare sau cu gura plină. Nu salutăm făcând gesturi ample, nefireşti.
După ce terminaţi de mâncat, nu împingeţi farfuria spre colţul mesei! Aşteptaţi să vină chelnerul să o ia.
Nu se apelează oamenii la telefon înainte de 10 dimineaţa, între orele 13-17 şi după ora 21, cu excepţia celor apropiaţi, cărora le ştiţi programul.


O convorbire convenţională nu trebuie să depăşească cinci minute!
Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulţumirea
Ambalajul unui dar este foarte important.
Nu se duc flori bărbaţilor decât dacă sunt la spital.
Nu salutăm grăbit şi cu aerul că suntem preocupaţi de ceva.
Băieţii trebuie să-şi scoată căciula de pe cap când salută. Formulele cele mai des folosite sunt: „Bună ziua!”, „Bună seara!”, „Bună dimineaţa!”. Între prieteni sau colegi se folosesc de regulă „Bună!”, „Salut!”. Niciodată nu vom saluta o persoană mai în vârstă cu „Bună!” sau „Salut!”.


Se salută cu „Bună dimineaţa!” până la ora 11 dimineaţa, cu „ Bună ziua!” după ora 11 şi până la lăsarea serii, apoi cu „Bună seara!”.
Când se intonează imnul de stat în locuri publice, ne ridicăm în picioare, luăm o poziţie decentă, băieţii îşi scot căciulile şi se ascultă în perfectă linişte.
Preţul de pe cadouri va fi înlăturat cu grijă. Excepţie fac discurile şi cărţile, de pe acestea preţul nu se şterge. Cartea nu se atinge!
Florile se oferă fără ambalajul în care le-am cumpărat, chiar dacă este foarte frumos.
Florile primite trebuie aşezate imediat într-un vas cu apă.
Cel care primeşte un dar îl va deschide în faţa musafirului şi nu-i va strica bucuria protestând că este prea scump, că nu trebuia sau mai rău, că nu-i place, nu-i trebuie, că nu-l poate accepta.


Când distanţa sau zgomotul nu ne permit să salutăm verbal, atunci salutăm printr-o uşoară înclinare a capului.
Băieţii salută primii fetele, bărbaţii salută primii femeile, copiii sau persoanele mai tinere salută persoanele mai în vârstă. Când intrăm într-o încăpere îi salutăm pe cei aflaţi deja acolo. Când ne prezentăm unui grup salutăm primii. După ce ne salutăm, nu întrerupem discuţia în care sunt antrenaţi membrii grupului.
Întotdeauna cel care merge îl salută pe cel care stă pe loc, iar cel care se află într-o maşină pe cel care este pieton, dar întotdeauna, nu trebuie să ne sfiim să salutăm primii, chiar dacă regula cere să fim salutaţi. A saluta este o dovadă de politeţe. A aştepta să fii salutat este o dovadă de impoliteţe.


Bărbatul va merge întotdeauna la marginea dinspre stradă a trotuarului, în momentul în care merge alături de o femeie sau mai multe femei. Dacă sunt doi bărbaţi şi o femeie, atunci aceasta va sta la mijloc.
Întotdeauna se întreabă unde este toaletă şi nu se folosesc alte cuvinte referitoare la aceasta, cum ar fi „baia”.
„O femeie nu poate fi lovită nici măcar cu o floare!”, nici măcar în glumă şi nici nu se poate insinua lovirea unei femei.
Dacă majoritatea românilor ar învăţa regulile de bază din „Codul Bunelor Maniere”, aceste reguli de civilizaţie nescrise, România şi societatea în care trăim ar fi mult mai civilizate, mai omenoase.


Sursa: www.zigzagonline.ro