Moto: „Cea mai eficace publicitate este cea americană, care mizează pe reflexele condiţionate”.
Deşi a devenit previzibil şi, deci, neinteresant pentru ziariştii care-i cunosc, pe de rost, trucurile şi strategiile utilizate în lupta sa pentru putere, Darius Vâlcov nu are încă un adversar pe măsura sa. El a rămas (din păcate pentru unii şi, din fericire, pentru alţii), vioara întâi a politicii de pe malul Oltului, sloganele sale fiind în genul celor de ultimă generaţie. Adică, „Spuneţi slătinenilor exact ceea ce vor ei să audă!”. Se spune că, într-o campanie electorală, banii fac totul. Personal, nu sunt de acord – în întregime – cu această teză, fiindcă – nu-i aşa? – bani mulţi au şi candidatul lui Ion Toma, şi candidatul lui Teiu Păunescu, şi cel al peremeului. Bani are şi Bercea Mondialu’, dar – din păcate – niciunul dintre cei enumeraţi nu au ştiinţa câştigării alegerilor, aşa cum o are Vâlcov.
Se ştie, oameni buni, că pe lumea asta sunt personalităţi politice care îmbrăţişează diferite categorii de valori, aşa cum ar fi valorile la modă şi valorile clasice, conservatoare şi fundamentale. Vâlcov a îmbrăţişat valorile la modă, valori prin care poţi atinge treapta cea mai înaltă a triumfului, prin care poţi electriza un timp masele, dar şi din care poţi ieşi, fără a lăsa urme, fiindcă orice modă este efemeră. Este agresiv, deştept, subversiv şi un mare maestru în arta tehnicilor de manipulare. În faţa sa, liberalii noştri de paie sunt încremeniţi în proiect, peremiştii sunt o anexă, uneperiştii nu au bază, şi – dacă nu-i bază – vai de suprastructură(!), iar oamenii lui Dan Diaconescu nu sunt alţii decât foştii subordonaţi ai lui Vâlcov, care se exprimă isteric şi atât…
Ca şi Roger Mucchielli, un teoretician în tratate şi tehnici de manipulare, Vâlcov ştie că, într-o campanie electorală, arta cuvântului este mai importantă decât analizarea datelor obiective. Propaganda electorală a lui Vâlcov se adresează subconştientului, nu conştiinţei. Cine dracu’ mai are timp să se ocupe de conştiinţă, în aceste vremuri tulburi? Sloganele lui exploatează, de vreo opt ani încoace, iraţionalul slătinenilor. Şi iată că nu au dat greş niciodată. Nu vor da greş nici acum. Deoarece Vâlcov este înarmat până-n dinţi pentru orice situaţie, este cinic şi îşi foloseşte cu succes tehnicile insurecţionale, acoperite totuşi cu nişte fapte palpabile, pe care slătinenii nu sunt dispuşi să le uite curând. Are o diplomaţie exersată în laboratoarele lui Cosmin Guşă, o diplomaţie care-i vine magistral în prelungirea eleganţei sale vestimentare, alternată când cu o linie sportivă, când cu una clasică, de tip anglo-american, prin care acesta fascinează, epatează şi suceşte minţile unui tineret hăituit de toate guvernările din 1989 încoace.
Bazându-se, aşa cum v-am mai spus, pe realizările sale din cele două mandate, dar şi pe accesoriile sale electorale, senzoriale şi subliminale, Vâlcov va fi din nou primarul Slatinei. O fi bine, o fi rău? Un lucru e clar: natura şi conjunctura au fost darnice cu acest teribil băiat, devenit de curând un veritabil social-democrat! A concura cu el e ca şi cum ai juca şah cu computerul!
