Primăria Slatina a postat, în această dimineaţă, temetica pentru cele două secţiuni ale concursului „Slatina. Acasă la Eugen Ionescu”. Elevii vor avea la dispoziţie 10 zile, până pe 25 noiembrie, pentru realizarea eseurilor şi creaţiilor artistice vizuale.
Concursul se desfăşoară pe două secțiuni şi are ca scop dezvoltarea abilităților de comunicare a tinerei generații prin transpunerea într-o manieră personală a operei marelui dramaturg slătinean Eugen Ionescu.
Prima secțiune a manifestării este reprezentată de un concurs literar, în care elevii vor redacta un eseu literar, pornind de la o piesă a lui Eugen Ionescu. A doua secțiune a manifestării este reprezentată de un concurs de pictură, colaj sau grafică pe calculator în care elevii trebuie să imagineze și să exprime vizual ceea ce le sugerează un fragment dintr-o operă a scriitorului român, dinainte stabilită.
În cadrul fiecărei secțiuni, tematica de concurs este diferențiată pe două niveluri stabilite în funcție de stadiul de pregătire a elevilor: Nivelul I - elevi din clasele V-VIII; Nivelul II - elevi din clasele IX- XII.
Tematica postată pe pagina de Facebook a Primăriei Slatina
«Slatina. Acasă la Eugen Ionescu»
Ediția a XI-a
Creație literară
Nivel I (clasele V-VIII)
Teatrul absurd a apărut după al Doilea Război Mondial în Franţa, prin Eugen Ionescu cu piesa “Cântăreaţa cheală”, publicată în 1950, şi prin Samuel Beckett cu piesa “Aşteptându-l pe Godot”, apărută în 1953.
Titlul piesei lui Eugen Ionescu a avut mai multe variante (Englezeşte fără profesor, Ora de engleză, Big-ben folies, etc.) şi are o poveste interesantă: la o repetiţie, actorul ce juca rolul Pompierului a greşit pronunţia şi-n loc de “institutrice blonde” a spus “cantatrice chauve”. Piesa se înscrie, astfel, în formula estetică a ABSURDULUI și demolează toate convenţiile dramaturgiei tradiţionale.
Ultima scenă a piesei, a XI a, atinge apogeul absurdului. Limbajul personajelor nu mai poate fi controlat, se descompune în sunete onomatopeice de tipul “Puşcă musca, nu muşca pușca”....Urlă unii la alţii, gata să se încaiere.
Citește fragmentul extras din această piesă:
SCENA XI
,,(…)Replicile care urmează trebuie rostite, înainte de toate, pe un ton glacial, duşmănos. Ostilitatea şi iritarea vor creşte. La sfârşitul acestei scene, cele patru personaje se vor afla în picioare, la mică distanţă, urlându-şi replicile, cu pumnii ridicaţi, gata să se arunce unul asupra altuia.
DOMNUL MARTIN: Ochelarii nu se lustruiesc cu smoală.
DOAMNA SMITH: Da, dar cu bani poţi să cumperi ce vrei.
DOMNUL MARTIN: Mai bine omor un iepuraş decât să cânt la oraş.
DOMNUL SMITH: Cacadu, cacadu, cacadu, cacadu, cacadu, cacadu, cacadu, cacadu, cacadu, cacadu.
DOAMNA SMITH: Ce cacadă, ce cacadă, ce cacadă, ce cacadă, ce cacadă, ce cacadă, ce cacadă, ce cacadă, ce cacadă.
DOMNUL MARTIN: Ce cascadă de cacade, ce cascadă de cacade, ce cascadă de cacade, ce cascadă de cacade, ce cascadă de cacade, ce cascadă de cacade, ce cascadă de cacade, ce cascadă de cacade.
DOMNUL SMITH: Câinii au purici, dinii au purici.
DOAMNA MARTIN: Cactus, coccis! cocoşat! corcoduş! cocon!
DOAMNA SMITH: Colţosule, ne-ai încolţit.
DOMNUL MARTIN: Mai bine fac un ou decât să fur un bou.
DOAMNA MARTIN, deschizând larg gura: Ah! oh! ah! oh! lăsaţi-mă să scrâşnesc din dinţi.
DOMNUL SMITH: Caiman!
DOMNUL MARTIN: Să-i tragem palme lui Ulise.
DOMNUL SMITH: Mă retrag în cocoliba mea printre cocotieri.
DOAMNA MARTIN: Cocotierii cocotierelor nu fac corcoduşe, fac coconuci! Cocotierii cocotierelor nu fac corcoduşe, fac coconuci! Cocotierii cocotierelor nu fac corcoduşe, fac coconuci.
DOAMNA SMITH: Şoarecii şoptesc, şoaptele nu şoricesc.
DOAMNA MARTIN: Nu-mi mişca papucii.
DOMNUL MARTIN: Nu-mi pişcă papucii.
DOMNUL SMITH: Puşcă musca, nu muşca puşca.
DOAMNA MARTIN: Musca mişcă.
DOAMNA SMITH: Pişcă musca.
DOMNUL MARTIN: Muşcă cuşca, muşcă cuşca.
DOMNUL SMITH: Muşcător remuşcat!
DOAMNA MARTIN: Scaramouche!
DOAMNA SMITH: Sainte Nitouche!
DOMNUL MARTIN: Ia fă duş!
DOMNUL SMITH: Uite-acuş.
DOAMNA MARTIN: Sainte Nitouche trage-un cartuş.
DOAMNA SMITH: N-o atingeţi, s-a făcut ţăndări.
DOMNUL MARTIN: Sully!
DOMNUL SMITH: Prudhomme!
DOAMNA MARTIN, DOMNUL SMITH: Franţois.
DOAMNA SMITH, DOMNUL MARTIN: Coppee.
DOAMNA MARTIN, DOMNUL SMITH: Coppee Sully!
DOAMNA SMITH, DOMNUL MARTIN: Prudhomme Fran-ţois.
DOAMNA MARTIN: Gâlgâiţilor, gâlgâitelor.
DOMNUL MARTIN: Marină, cur de strachină!
DOAMNA SMITH: Krishnamurti, Krishnamurti, Krish-namurti.
DOMNUL SMITH: Papa sapă! Papa n-are supapă. Supapa are-un papă.
DOAMNA MARTIN: Bazar, Balzac, bazin!
DOMNUL MARTIN: Bizar, bazon, bizon!
DOMNUL SMITH: A, e, i, o, u, a, e, i, o, u, a, e, i, o, u, i!
DOMNUL MARTIN: B, c, d, f, g, 1, m, n, p, r, s, t, v, w, x, z!
DOAMNA MARTIN: Ceapă de apă, ceafă cu ceapă!
DOAMNA SMITH, făcând ca trenul: Tuff, tuff, tuff, tuff, tuff, tuff, tuff, tuff, tuff, tuff, tuff.
DOMNUL SMITH: Nu!
DOAMNA MARTIN: E!
DOMNUL MARTIN: Pe-a...!
DOAMNA SMITH: ... colo!
DOMNUL SMITH: E!
DOAMNA MARTIN: Pe!
DOMNUL MARTIN: A!
DOAMNASMITH: Ici!
Furioşi la culme, cu toţii urlă unii în urechile celorlalţi. Lumina se stinge. în întuneric, se aude într-un ritm din ce în ce mai rapid:
TOȚI: Nu e pe-acolo, e pe-aici, nu e pe-acolo, e pe-aici, nu e pe-acolo, e pe-aici, nu e pe-acolo, e pe-aici, nu e pe-acolo, e pe-aici, nu e pe-acolo, e pe-aici!
Cuvintele încetează brusc. Din nou lumină. Domnul şi Doamna Martin stau aşezaţi la fel ca soţii Smith la începutul piesei. Piesa reîncepe cu soţii Martin, care rostesc exact replicile soţilor Smith din prima scenă, în vreme ce cortina coboară încet.
Cortina”
CERINȚE:
Redactează o compoziție de 1-3 pagini scrise de mână sau de 2-5 pagini scrise la calculator dezvoltând ideea ,, contradicția limbaj-acțiune”, plecând de la textul suport.
În redactarea eseului se are în vedere:
- concordanța dintre titlul compunerii și conținutul de idei al acesteia ;
- originalitatea ideilor;
- registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate;
- coerența exprimării;
- unitatea compoziției;
- ortografie și punctuație;
- așezare în pagină;
- respectarea numărului de pagini.
OBSERVAȚIE: Nu se argumentează apartenența la textul dramatic!
Creație literară
Nivel II (clasele IX-XII)
”Eugen Ionescu nu polemizează, cum am putea greșit înțelege, cu realismul, ci cu convenția […]; descoperim unele din trăsăturile care vor deveni caracteristice teatrului său: un teatru de invenție ”fantastică”, prin care să fie revelată realitatea cea mai interioară (suntem în descendența teoriilor suprarealismului), care să evidențieze viața ( adică să apeleze la relații arhetipale) și să pună probleme de cunoaștere; adică să interogheze și să imite ”mai prost” viața. Un teatru fără genuri fixe, desfăcut din constrângeri, căutând dramatismul nu în scheme tradiționale, ci în esența lor, adică în tensiunea ce trece de obiectele și intrigile machiajului, în esența problematică a teatrului ca interogație, ca modalitate de a crea insolitul, revelația- deci esența. ” ( Gelu Ionescu-Anatomia unei negații).
Pornind de la fragmentul de mai sus, scrie un eseu de 400-500 de cuvinte despre cum teatrul absurdului poate reprezenta o formă de cunoaștere.
Vei avea în vedere:
- identificarea mesajului textului suport;
- explicarea mesajului prin referire la alte texte ale autorului;
- utilizarea unui limbaj artistic;
- originalitate în abordarea subiectului;
- exprimarea corectă, îngrijită;
- așezarea în pagină;
- respectarea numărului de rânduri.
! Nu se folosesc decât citate din opera și despre opera scriitorului Eugen Ionescu.
Artă grafică
Nivel I (clasele V-VIII)
Elegie pentru păpușa cu tărâțe (de Eugen Ionescu)
„S-a sfărâmat.
Păpușa era o păpușă caraghioasă.
Când trăgeai sfoara stângă,
Și piciorul stâng,
Când trăgeai sfoara dreaptă.
Acum nu mai mișcă nimic
Și nimeni nu poate face nimic .
Nimeni nimic.
Gata.
Ea are ochiul bleg și plângăreț,
Gura strâmbă,
Și din cot și din cap și din gât:
Tărâțe, tărâțe, tărâțe.”
Artă grafică
Nivelul II (clasele IX-XII)
Moartea păpușii (de Eugen Ionescu)
„A murit de congestie pulmonară,
Păpușa madonă de ceară.
Păpușile la căpătâi s-au strâns
Cu ochii ficși, sclipind a plâns.
Biserica de mucava pentru pitici
Plânge cu dangăte slabe și mici.
Sicriul de carton e pregătit
Pe drumul de hârtie convoiul a pornit,
Cai de lemn și dric de ciocolată,
Popa cu barbă de vată.
Un arlechin cu haine bizare
Și sora madonei mai mare.
Unui pierrot rămas în drum
Îi curg tărâțele din coate,
Și-abia se mai aude cum
Clopotul stinse sunete scoate.”
