Cele două tenismene pregătite de antrenorul emerit Petre Arăutu şi-au trecut în palmares primul titlu continental la nivel de senioare la Campionatul European din Luxemburg, alături de Eliza Samara, Bernadette Szocs şi Dana Dodean Monteiro. În cadrul unui interviu exclusiv, cele două slătinence de aur au vorbit despre momentele importante ale carierei.
Care sunt trăirile după cucerirea primului titlu european, obţinut cu lotul naţional de senioare?
Adina Diaconu: Sunt foarte bucuroasă. Este prima mea medalie la senioare. Îmi doream de foarte mult timp un titlu la această categorie, iar satisfacţia este cu atât mai mare pentru că din postura de junioară am reuşit să fac parte din lotul naţional de senioare.
Irina Ciobanu: Mă simt foarte bine, m-aş fi simţit mai bine dacă aş fi avut ocazia să joc. Nu sunt obişnuită să stau pe bancă şi să câştig o medalie, dar sunt foarte fericită că am făcut parte din echipa care a adus aurul european după 12 ani. Este prima medalie de aur din postura de senioare.
Cine v-a îndrumat primii paşi în tenisul de masă?
Adina Diaconu: Aveam cinci ani şi jumătate când am intrat pentru prima dată în sală, sub îndrumarea doamnei Felicia Coneschi. După trei, patru ani am ajuns la domnul Petre Arnăutu, care şi-a pus amprenta asupra evoluţiei mele de la cadeţi şi juniori. Doamna Coneschi m-a iniţiat în acest sport, iar cu domnul Arnăutu, care a observat că am potenţial, am luat parte la primele concursuri importante.
Irina Ciobanu: Am început la vârsta de şapte ani, cu domnul Arnăutu. Sunt singura sportivă descoperită de dânsul de la început şi pregătită de dumnealui până la sfârşitul junioratului.
Aveţi un palmares impresionant, care sunt cele mai importante medalii pe care le-aţi cucerit?
Adina Diaconu: Am foarte multe titluri pe plan naţional, nu le-am ţinut numărul. Am 12 medalii de aur la Campionatul European de Cadeţi şi Juniori, două de bronz şi una de argint. Anul trecut, am obţinut medalia de aur, la dublu, la Campionatul Mondial, împreună cu Andreea Dragoman. Prima medalie din istorie obţinută de jucătoare din Europa, la această probă. Într-adevăr, pe plan naţional, sunt junioarea care a cucerit cele mai multe medalii, din toate timpurile, însă în acest clasament mai este un sportiv cu 13 titluri, din Belarus.
Irina Ciobanu: Am peste 150 de medalii în total, europene în jur de 15, dintre care şase sau şapte de aur şi am trei medalii de bronz la Campionatul Mondial de Juniori.
Aveţi un colţ special în casă pentru medalii?
Adina Diaconu: Da, bineînţeles. Cele mai importante medalii le-am aşezat într-un loc special din casă. Sunt foarte multe, aşa că le am expuse pe cele mai importante.
Irina Ciobanu: Am un perete, în sufragerie, care este plin de cupe de diferite dimensiuni, şi de cele 150 de medalii.
Dacă nu aţi fi practicat tenisul de masă, ce v-aţi fi văzut făcând?
Adina Diaconu: Cred că aş fi continuat cu şcoala, pentru că am invăţat foarte bine, chiar am obţinut o medalie de bronz în clasa a V-a la un concurs de română. În clasa a VIII-a, la examen, am obţinut nota zece la matematică, cred că dacă nu aş fi făcut tenis, aş fi învăţat foarte bine la şcoală.
Irina Ciobanu: Cu siguranţă un alt sport. Am avut o accidentare, care m-a ţinut departe de sală timp de doi ani. Sunt genul care nu poate sta mai mult de o săptămână fără să fac sport. Nu mă simt bine din niciun punct de vedere. Sunt nervoasă, iar fizic sunt foarte obosită. Cu siguranţă alt sport. Am început cu tenisul de masă, acum practic şi arte marţiale mixte.
Sunteţi nevoite să vă petreceţi multe ore în sala de antrenament, zile întregi în cantonamente sau deplasări la competiţii. Puţinul timp liber cum vi-l petreceţi?
Adina Diaconu: Sunt mai tot timpul plecată, dar când sunt acasă, mă uit la filme, profit de întâlnirile cu prietenii pe care-i am aici.
Irina Ciobanu: Îmi împart timpul cu prietentul meu, cu el merg la antrenamente, în parc să ne plimbăm, la film, împreună facem toate activităţile din timpul liber.
A fost onorant pentru voi să faceţi parte din lotul României la Campionatul European din Luxemburg, chiar dacă nu aţi jucat. Ce aţi avut de învăţat de la Eliza Samara, Bernadette Szocs şi Dana Dodean Monteiro, jucătoare cu mare experienţă?
Adina Diaconu: Îmi doresc foarte mult să fiu una dintre viitoarele componente ale lotului de senioare. Am avut foarte mult de învăţat de la ele. În primul rând mentalitatea, tactica de joc, am împărtăşit mici secrete cu ele.
Irina Ciobanu: În primul rând, la ele se vede experienţa de joc. Evoluează cam de 15 ani la lotul de senioare, joacă cu o dăruire foarte, foarte mare. Chiar dacă s-au accidentat sau au simţit dureri, nu s-au lăsat până n-au ieşit învingătoare de la masă. Joacă intelligent, iar asta se vede din punct de vedere tactic, şi nu în ultimul rând fac faţă foarte bine presiunii.
Au existat momente dificile, în care aţi luat în calcul varianta de a renunţa la activitatea sportivă?
Adina Diaconu: Chiar la vârsta de şase ani. Mă apucasem de foarte puţin timp de tenis. Fiind foarte mică, nu apucam să joc la masă, făceam doar dublu pe paletă, şi nu înţelegeam de ce toţi ceilalţi copii fac altceva. Am spus că vreau să mă las pentru că eu niciodată nu o să joc la masă, dar părinţii m-au sprijinit, m-au încurajat să mai merg câteva zile la antrenamente. Aceasta era regula, începătorii făceau duble pe paletă, iar ceilalţi la masă, până la urmă doamna Coneschi mi-a oferit această şansă, iar de atunci nu am mai vrut să mai renunţ vreodată.
Irina Ciobanu: Nu m-am gândit niciodată să renunţ, doar că la vârsta de 16 ani m-am accidentat foarte rău la mână. Doctorul, părinţii, domnul antrenor Petre Arnăutu mă sfătuiau să renunţ la tenis. Am fost la foarte multe controale în cei doi ani, am găsit până la urmă remediul, iată că acum joc foarte bine. Parcă am întinerit, pentru că acum cinci ani am fost foarte rău, la un pas de a renunţa.
Aveţi o medalie pe care o preţuiţi foarte mult sau un concurs care v-a rămas în suflet, momente speciale ale carierei voastre?
Adina Diaconu: Campionatul European de acum trei ani, unde am obţinut toate cele patru medalii de aur, din patru, Campionatul Mondial unde am obţinut aurul la dublu şi această medalie de aur la senioare. Acestea sunt cele mai importante medalii pentru mine.
Irina Ciobanu: Cele mai importante sunt medaliile cucerite la Europene şi Mondiale, şi, desigur, aceasta cu lotul naţional de senioare.
