S-a născut la 7 iunie 1881, în comuna Fălcoiu, localitate ce făcea parte la vremea aceea din judeţul Romanaţi. A urmat studiile secundare la Craiova, iar apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti, în 1901. După finalizarea studiilor este extern şi intern prin concurs al Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti şi graţie rezultatelor sale foarte bune devine colaborator al profesorului Thoma Ionescu, părintele şcolii româneşti de chirurgie. Tânărul asistent se face repede remarcat, mai ales prin preocupările sale de chirurgie experimentală, reuşind să devină încă de la vârsta de 27 de ani unul dintre precursorii chirurgiei experimentale din România.
„În primii ani de activitate publică o serie de studii experimentale: «Disparision de la graisse des capsules surrenales apres fistules pancreatique chez les chiens», publicat în 1908, în Paris, în colaborare cu I. Bruckner şi «Digestia stomacală a grăsimilor». Se remarcă de tânăr prin teza sa de doctorat, din 1908, intitulată «Terapeutica chirurgicală în ulcerul stomacului» (225 pagini), bogat ilustrată şi cu o amplă bibliografie”, notează Eugen Târcoveanu în publicaţia „Jurnalul de chirurgie”.
Experimente şi rezultate
Amza Jianu s-a remarcat nu numai ca bun teoretician, ci şi ca un activ practician.
„Studiază experimental şi clinic rezultatele obţinute prin anastomoza gastro-duodenală, pilorectomia şi excluderea pilorului, modificările sucului gastric, ajungând la concluzii valabile şi la ora actuală. Teza a fost premiată cu medalia de aur. Experimentează pe câini rahianestezia înaltă, cu stovaină simplă sau în diferite combinaţii şi ajunge la formula stovaină 0,04 centigrame + 0,25 mg stricnină, pe care o prezintă, împreună cu Thoma Ionescu, la al doilea Congres Internaţional de Chirurgie de la Bruxelles, din 1908. Este preocupat şi de fiziopatologia digestivă şi întreprinde în această direcţie o serie de cercetări experimentale bazate pe metoda fistulei Pavlov, publicând chiar o tehnică asupra acestei metode. Astfel, studiază digestia gastrică a grăsimilor, cercetează modificările mucoasei antrale în urma excluziei pilorice, metodă de tratament a ulcerului, pentru care Thoma Ionescu are un procedeu original. Preocupat de ameliorări de tehnică şi crearea de noi metode chirurgicale, imaginează şi publică un procedeu original de tratament al paraliziei faciale prin transplantare de maseter, procedeu cunoscut în literatură ca metoda Jianu-Lexer”, explică medicul Eugen Târcoveanu.
Anii petrecuţi la Iaşi şi recunoaşterea mondială
La numai 31 de ani, Amza Jianu era numit profesor de clinică chirurgicală la Iaşi, unde reuşea să organizeze un centru de chirurgie în cadrul căruia s-a aplecat asupra tuturor domeniilor chirurgicale. Medicul oltean a introdus măsuri stricte de asepsie şi antisepsie şi se pare că este primul chirurg care a operat cu mască, bonetă, mănuşi de cauciuc şi halat sterile. Tot în perioada petrecută în Moldova a reuşit şi cea mai mare realizare, care i-a adus consacrarea internaţională. Este vorba despre crearea unui procedeu original de esofagoplastie, utilizând un tub confecţionat din marea curbură gastrică, procedeu publicat în „Deutsche Zbll. Chir.”, în 1912 şi în 1914.
Metoda este menţionată în toate tratatele clasice şi, cu toate îmbunătăţirile aduse ulterior acestui procedeu utilizat pe scară largă şi în prezent, ideea de bază şi meritul primordial rămân ale profesorului Amza Jianu. Dotat cu spirit de organizator şi creator de şcoală, stăruie şi reuşeşte să înfiinţeze un post de conferenţiar de radiologie, ataşat clinicii chirurgicale, fiind iniţiatorul învăţământului radiologic la Iaşi. Organizează primul curs de radiologie din Iaşi, sub conducerea doctorului Vignal, medic al Misiunii Franceze.
„De asemenea, Amza Jianu a organizat nucleul unui serviciu de oto-rino-laringologie”, consemnează Târcoveanu.
Ramuri ale chirurgiei abordate de Amza Jianu
În 1920 este transferat la Bucureşti ca profesor titular la Clinica de Boli Urinare a Spitalului Colţea, unde timp de opt ani a practicat nu numai chirurgie urinară, ci şi chirurgie generală. Zece ani mai târziu a fost numit profesor de clinică chirurgicală la Spitalul Colţea, iar din 1946 clinica sa a fost mutată la Spitalul Filantropia, unde Jianu va lucra până la data pensionării, în 1949.
A avut preocupări de neurochirurgie, fiind considerat primul neurochirurg al ţării noastre. A imaginat un procedeu original de craniectomie decompresivă, în 1910 şi a efectuat cu succes extirpări de tumori ponto-cerebeloase. A fost preocupat de chirurgia membrelor, a fost primul chirurg care a introdus în România cuiul Smith-Petersen în tratamentul fracturilor de col femural, realizând un aparat original pentru orientarea cuiului şi a fost cel care a folosit pentru prima dată metoda Kuntscher în fracturile oaselor lungi. În timpul vieţii, Amza Jianu a primit numeroase recunoaşteri: medic emerit al României, membru de onoare al Societăţii Internaţionale de Chirurgie, Preşedinte al Congresului Naţional de Chirurgie.
S-a stins din viaţă în 1962, la vârsta de 81 de ani.
