Când eşti un pătimaş al pescuitului, Corabia îţi oferă faleza Dunării şi câteva ore de relaxare. Ar fi trebuit însă să ofere mai mult Dunărea. Corabia ar fi putut reprezenta oaza de linişte şi recreere a judeţului şi nu numai. Corabia ar fi putut reprezenta Căciulata sau Călimăneştiul judeţului. Cine să se preocupe?! Când spui Corabia, gândul iubitorului de artă şi datină străbună se îndreaptă spre Sucidava, azi doar o ruină, Popa Şapcă, năframa şi cămeşa ţesută într-un fel, oltenesc, aparte. Când spui Casa de Cultură, corăbienii oftează trişti şi plini de obidă. Au avut, nu mai au! Iar şansele recuperării edificiului cultural corăbian sunt, din păcate, aproape nule. Tot aşa e şi Barbu, primarul care a reuşit performanţa să-i lase pe localnici ca în proverbul nostru vechi: şi fără Casa de Cultură, şi cu banii luaţi. ,,Păcat de Dumnezeu”, veţi vedea de ce, dar mai păcat de oraş!
Lacrimi de crocodil, dosare şi dosărele
„Îmi e dragă Casa de Cultură, dar păcat de Dumnezeu că nu avem bani. Ea a fost câştigată de proprietari. Proprietarii sunt din Bucureşti. Am făcut un contract cu ei să le dăm bani. E vorba de 450 de mii de euro. Le-am dat în jur de 6 miliarde. Problema e că nu poţi să intervii, nu poţi să faci un proiect, nu poţi să faci nimic. Am făcut apeluri şi apeluri la Ministerul Culturii, dosare şi dosărele, poate voi reuşi să o cumpăr pentru că e păcat de ea. Riscă să se distrugă pe zi ce trece”.
Am redat un fragment dintr-un interviu acordat domnişoarei Alina Costea, probabil corăbiancă. Acelaşi în care, cu lacrimi de crocodil, Barbu primarul îşi plângea singur de milă, încercând să îşi scuze, penibil şi tâmp, pentru un individ cu pretenţii, neputinţa, prostia, sau… comisionul!
Căci, pe speţa Casei de Cultură se poate lua în calcul, fie şi doar sub forma unui semn de întrebare, afacerea din spate.
,,Corabia e un oraş încărcat de istorie, dar încă nu reuşim să intrăm într-un circuit turistic”, spunea Teodor Barbu în acelaşi interviu.
Din păcate, o filă de istorie, una neagră, va rămâne şi domnul primar, născut deja obosit, pentru a lăsa ceva în urma lui, ca edil. Altceva în afara mormanelor de gunoaie, aceleaşi ruine măcinate de la o zi la alta ale Sucidavei, străzile pline de gropi, scheletul Samsiro, amintirea unei echipe de fotbal, vânzarea unei şcoli, pierderea cinematografului şi a casei de cultură.
Bugetul local şi patrimoniul public, la cheremul primarului
La Registratura Primăriei Corabia se află înscris un proces verbal numărul 10115 din 26 noiembrie 2008. Înregistrat la aceeaşi dată la care a fost şi încheiat. Documentul stipulează încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat prin birou notarial, ce reprezintă cel mai mare tun dat vreodată de un primar corăbienilor şi patrimoniului oraşului. O speţă penală pe care Poliţia Corabia o trece cu vederea. În fapt, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între Teodor Barbu-reprezentant al oraşului Corabia, în calitate de primar şi bucureştenii Silviu Mandache şi Cosma Eleonora, reprezentaţi la rândul lor prin alte două persoane, stipulează, negru pe alb, obligaţia celor doi bucureşteni de a vinde oraşului Corabia următoarele imobile: 1. Palatul Cosma, de fapt Casa de Cultură Corabia, compus din 1.164 mp de teren, construcţii şi curte plus o construcţie în suprafaţă de 2.360,30 mp, subsol, parter şi etaj. 2.Grădiniţa cu Program Prelungit nr.1 Corabia, compusă din suprafaţa de 1.400 mp teren, construcţii, curte şi anexele aferente. Bunurile reprezintă proprietatea lui Silviu Mandache şi a Eleonorei Cosma, dobândite prin moştenire. Pentru acestea, primarul Barbu a emis în aceeaşi zi în care a fost încheiat precontractul de vânzare-cumpărare, 26.11.2008, o dispoziţie de restituire a lor. O dispoziţie în nume propriu care poartă o singură semnătură: Teodor Barbu, primar al oraşului Corabia. Primăria urma să achiziţioneze cele două imobile, de la cei doi moştenitori, la preţul negociat de Barbu cu aceştia: 420 mii de euro. Tot primăria, prin reprezentantul ei legal, primarul Barbu, se obliga să achite un avans de 131.127 Euro, echivalentul a 6 miliarde lei, la acea dată. Diferenţa de 288.873 Euro urma să fie achitată celor doi corăbieni la data de 30.04.2009. Dată solicitată de însuşi domnul primar?! De altfel, 30.04.2009 reprezentând şi momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în formă autentică. Condiţiile solicitate de Barbu demonstrează că primarul îşi făcuse, cel puţin teoretic, nişte socoteli. Că existau banii necesari achitării celor două imobile şi că localnicii, amărâţi şi şomeri cum erau ei, îşi achitau conştiincioşi impozitele şi taxele locale. Pe ce altceva să fi mizat Barbu?! Numai că…
Halucinant! Barbu pentru moştenitori, împotriva corăbienilor
În precontractul mai sus consemnat există o clauză halucinantă! Acceptată de primarul Barbu, din prostie?! Pentru comision?! Oricum, din raţiuni doar de el ştiute.
Citiţi şi vă cruciţi: ,,Între noi, părţile, a intervenit următoarea clauză penală: în cazul în care vânzătorii nu respectă prevederile antecontractului de vânzare-cumpărare, dar şi în cazul în care cumpărătorul nu respectă prevederile prezentului contract, se pierde avansul plătit”. Asta s-a şi întâmplat! Barbu primarul virează 6 miliarde lei în contul personal al lui Petrescu Florea-BRD Agenţia Corabia, dar nu mai achită şi diferenţa de 288.000 Euro, la termenul stabilit, 30.04.2009. Mai mult, până la acest termen, într-un an şi jumătate, Primăria Corabia nu mai virează nici un leu în acelaşi cont, astfel încât să se mai poată negocia ceva, şi să fie lăsat loc măcar de discuţii. Rezultatul?! Incredibil! Moştenitorii rămân cu 6 miliarde lei, dar şi cu cele două imobile-Casa de Cultură şi grădiniţa, oraşul primeşte un tun de 6 miliarde lei, dat de mâna primarului Barbu. Incredibil este şi că respectivul precontract de vânzare cumpărare nu este supus dezbaterii spre ratificare, consiliului local, în principal, clauza acestuia evident una de natură penală, precizând: „Plata avansului se face după aprobarea ei în consiliul local şi se va emite o hotărâre a consiliului în acest sens”.
În loc de concluzii…
Primarul Barbu a ştiut, exact, ce face! O demonstrează lipsa aprobării şi hotărârii Consiliului Local înainte de plata avansului. Un avans de 6 miliarde lei, bani de la bugetul local, plătiţi şi pierduţi precum Casa de Cultură şi grădiniţa. Alt argument că Barbu a ştiut exact ce face este şi lipsa vizei obligatorie de control financiar preventiv, dar şi cea, la fel de obligatorie, pentru legalitate, a Serviciului juridic. Să vă mai spunem şi că, respectivul precontract de vânzare cumpărare nu are nici viza, tot atât de obligatorie, a Compartimentului tehnic din cadrul primăriei, care se ocupă cu evidenţa şi mişcarea patrimoniului public şi privat al oraşului. Asta reglementează Legea 500/2002, domnule primar! ,,Angajarea cheltuielilor (N.A. contractul egal angajament legal) se face numai în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetul local. Contractarea şi angajarea fără acoperire în fonduri constituie infracţiune şi abuz în serviciu (art. 71-Legea 500/2002)”. Finalul?! Primarul Barbu, primar penal!
