Psihologii de la Desprecopii vă descriu primele indicii care sugerează că aveţi un copil care are nevoie de ajutorul dvs. - şi vă dau sfaturi precise despre cum îl puteţi încuraja şi ajuta să aibă încrede în el.
Primele indicii că aveţi un copil care nu are încredere în el
Vă recunoaşteţi copilul în următoarea descriere? Se simte mereu inferior şi fără putere. Abandonează uşor în anumite situaţii care presupun un efort intens (are voinţa slabă). Se simte vinovat de fiecare dată când nu reuşeşte ceva. Se compară mereu cu alte persoane semnificative din viaţa lui şi orice piedică i se pare un eşec. Nu-şi exprimă des părerea, preferă să asculte ideile altora şi să le urmeze. De aceea nu-i place să pună întrebări sau să răspundă atunci când e întrebat. Lăsat singur aproape că nu ştie ce să facă, este mereu nemulţumit de ceea ce realizează. Se adaptează greu la o situaţie nouă. Se teme să încerce ceva nou chiar atunci când un adult se oferă să-l ajute. Este retras, nu se încumetă să iniţieze un joc cu alţi copii sau se teme să se joace într-un grup de teamă ca nu va reuşi să câştige. Şi-a stabilit standarde prea înalte pe care greu le poate atinge. Îşi poate exterioriza frustrările sau îşi atinge scopurile printr-un comportament agresiv (faţă de alţi copii sau faţă de sine), poate apela la minciună, furt. Este extrem de preocupat pentru a fi plăcut şi acceptat de ceilalţi. Nu este chiar un singuratic, este dependent de prezenţa altor persoane din jur chiar dacă uneori se mulţumeşte să stea deoparte. Este gelos atunci când atenţia adulţilor este îndreptată către alt copil. Nu se apără atunci când este certat sau agresat fizic. Are tendinţa de a percepe doar partea neplăcută a lucrurilor sau situaţiilor.
Cum putem încuraja un copil care nu are încredere în el
Dacă aveţi un copil care se subapreciază si are o percepţie negativă asupra propriei persoane, atunci... Scoateţi în evidenţă calităţile sale: Caracteristici ale aspectului fizic, calităţi morale. S-ar putea ca el să se fi obişnuit să-şi cunoască doar defectele sau să se simtă incapabil de a reuşi datorită lipsei de încredere şi apreciere a persoanelor importante din viaţa lui. Copilul are o imagine despre sine aşa cum este văzut de către ceilalţi. Încurajaţi reuşitele copilului în mod corect chiar dacă sunt minore. De exemplu: Astăzi ai vorbit frumos cu vânzătoarea. Bravo. Nu exageraţi cu laudele şi nu generalizaţi. Dacă, de exemplu, a spus corect poezia la grădiniţă, îi spunem: Ai reuşit să reciţi foarte frumos la serbare, nu exagerăm spunându-i Eşti cel mai talentat copil de la grădiniţă. Vei ajunge artist.
Fiţi atenţi la sentimentele de gelozie şi rivalitate dintre fraţi. Apreciind prea des realizările unui copil acesta se va simţi în curând superior fratelui sau altui copil din casă. Încurajaţi în mod egal realizările fiecărui copil şi subliniaţi faptul că fiecare este unic în felul lui, cu calităţile şi defectele sale.
Dacă se arată învins înainte de a începe ceva, nu finalizează ceea ce şi-a propus, atunci… Asigură-l de dragostea ta şi atunci când greşeşte. Nu-l ameninţa cu retragerea iubirii şi nu-l umili atunci când a greşit. Încurajează-l să încerce realizarea unor activităţi care-i plac şi pentru care are aptitudini. Descoperă ce talente are copilul tău. Orientează-l spre domeniile mai puţin competitive în care are şanse mai mari de reuşită. Încercând să facă ceea ce-i place va finaliza mai uşor ceea ce a început şi se va bucura de apreciere.
Dacă greşeşte, nu-l descuraja
Destul se învinovăţeşte singur pentru fiecare greşeală. Explicaţi-i ce importante sunt greşelile în învăţare. Părinţii au experienţa vieţii, pot vedea în ansamblu situaţia. De aceea trebuie să le explice şi copiilor că o simplă greşeală nu înseamnă sfârşitul drumului. Încurajează-i activităţile intelectuale, curiozitatea de explorare. Cu fiecare experienţă nouă copilul învăţa ceva în plus şi ştiind mai multe se va simţi în stare să rezolve mai bine ce şi-a propus. De multe ori copilul se simte nesigur şi incapabil de a finaliza o activitate pentru simplul motiv că nu are cunoştinţele necesare pentru a aborda situaţia respectivă.
Dacă refuză să realizeze o sarcină spunând „Nu pot” sau „Nu ştiu” atunci explică-i copilului că nu-i nimic ruşinos în a nu cunoaşte anumite lucruri. Învaţă-l cum se procedează, fii modelul lui, roagă-l să te ajute dându-i indicaţii precise. Încearcă să comunici cu el, întreabă-l care sunt motivele pentru care nu poate să facă un lucru. Poate şi-a pierdut interesul, poate nu se simte în stare, poate e prost dispus sau obosit, etc. Dă-i copilului şi a doua şansă. Ajută-l să încerce din nou.
Dacă refuză să se integreze într-un grup, preferă să stea deoparte şi să privească, atunci... Lasă-i timp să se obişnuiască cu persoanele noi. Fii alături de el dacă are nevoie de prezenţa ta până se simte în siguranţă. Dacă nu se dezlipeşte de tine, atunci acordă-i un timp (de exemplu 10 minute) şi anunţă-l că după expirarea timpului trebuie să pleci. Precizează-i şi când te întorci. Respectă ce ai promis.
Învaţă-l cum să înceapă o conversaţie cu un copil. Mergeţi la un copil mai mic sau mai singuratic şi începe tu discuţia. Copilul este dornic să relaţioneze cu alţi copii, dar nu se simte în stare. Îşi imaginează că orice încercare de a intra în vorbă cu copiii sau de a se juca se va termina prost. Dacă intră în joc vrea să câştige cu orice preţ şi se teme de eşec. De aceea, antrenează-l în jocuri care nu presupun competiţie. Încurajează participarea la joc şi colaborarea cu ceilalţi.
Dacă nu îndrăzneşte să pună întrebări aflându-se într-un grup, deşi are neclarităţi, atunci întinde-i o mână de ajutor:„ Am impresia că vrei să întrebi ceva” sau atunci când în sfârşit îşi face curaj şi întreabă ceva, îi spunem: „E foarte interesantă întrebarea ta, am să mă gândesc la asta”.
Chiar dacă copilul nu are încredere că va reuşi în stabilirea de relaţii sociale (să-şi facă prieteni noi, să se integreze în grupa la grădiniţă) totuşi noi, părinţii, nu trebuie să ne descurajăm şi să-l ţinem pe copil deoparte de mulţimea de copii. Invită copii de vârsta lui la o aniversare, invită prieteni de familie cu copii mici.
Învaţă-l să se apere atunci când este atacat verbal sau fizic. Imaginaţi-vă diverse scenarii şi repetaţi-le acasă, printr-un joc de rol. Ce faci atunci când cineva îţi vorbeşte urât? Sau te loveşte? Dacă manifestă tulburări de comportament când nu-i reuşeşte ceva (se trânteşte pe jos, ţipă, loveşte, trişează, se pedepseşte singur) atunci... Nu te lăsa impresionat de manifestările violente ale copilului. Atrage-i atenţia doar că depăşeşte anumite limite.
Răbdare şi iar răbdare...
Nu te lăsa cuprins de furie şi nu-ţi pierde cumpătul. Chiar dacă o palmă dată copilului ne face să ne simţim mai bine, acest gest nu are niciun rol educativ. Dimpotrivă, copilul va învăţa de la noi că autoritatea o deţine cel care are forţa fizică mai mare şi nu va ezita să fie agresiv în viitor cu copiii mai mici, de exemplu.
Sursa: www.desprecopii.com
