Sunătoarea este una dintre plantele cel mai cunoscute folosite în fitoterapia din întreaga lume. În compoziţia ei au fost identificaţi peste 15 compuşi activi, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, rutina, uleiul volatil, galactoza, substanţe care îi atribuie numeroase calităţi terapeutice. Iată ce poate trata sunătoarea.
Infuzie antimahmureală - Hiperforina, o substanţă activă din sunătoare, ajută la tratarea alcoolismului şi a mahmurelii. Pentru a combate alcoolismul, este recomandat să se bea câte o cană cu ceai după micul dejun şi cină, timp de patru-şase săptămâni. Pentru a ameliora simptomele mahmurelii, se vor bea două-trei căni cu ceai.
Previne boala Parkinson - Boala Parkinson este cauzată de o disfuncţie a dopaminei. Ceaiul de sunătoare ajută la stimularea nivelului de dopamină, iar activitatea antioxidantă tratează degenerarea neuronală. Astfel, pentru a preveni şi trata boala Parkinson este indicat să se consume zilnic o cană cu ceai de sunătoare.
Combate sinuzita şi tusea - Sunătoarea are şi proprietăţi antivirale şi antibiotice care ajută la ameliorarea congestiei şi tusei. Este ideală pentru tratarea unor probleme precum sinuzită, răceală sau bronşită. Pentru a combate aceste afecţiuni este indicat să consumaţi câte o cană cu ceai de sunătoare după micul dejun şi cină.
Luptă cu astenia - Tratamentele cu preparate de sunătoare (infuzie şi tinctură) sunt eficiente în bolile sistemului nervos, datorită efectului antidepresiv şi sedativ produs de hiperforină, o substanţă prezentă în compoziţia plantei. Cura cu infuzie (câte două căni pe zi, consumate într-un interval de două-trei luni) acţionează excelent asupra persoanelor cu stări depresive. De asemenea, tinctura de sunătoare combate astenia, depresia, insomnia şi somnul agitat. Se iau câte 15 picături pe zi, diluate în ceai sau în apă, în trei tranşe. Cura cu tinctură de sunătoare durează minimum 21 de zile.
Tinctura este indicată în crampele stomacale - Efectele antiseptice, antiinflamatoare şi astringente ale curei cu infuzie şi cu tinctură de sunătoare se constată în cazul afecţiunilor hepatice (hepatită cronică şi acută, ciroză, ascită, degenerarea celulei hepatice, dischinezie biliară). Se iau câte 10 picături de trei ori pe zi, timp de trei săptămâni. Sunătoarea mai combate gastritele hiperacide, ulcerul gastric şi duodenal, crampele stomacale, viermii intestinali şi lipsa poftei de mâncare. În astfel de afecţiuni se recomandă câte trei ceaiuri pe zi sub formă de infuzie combinată de sunătoare. Terapia cu sunătoare s-a dovedit extrem de eficientă în afecţiunile cardiovasculare (hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă şi circulatorie), dar şi în artrita obliterantă, în varice şi în ulcere varicoase. Se bea câte o jumătate de cană de trei ori pe zi, timp de o lună.
Preîntâmpină îngrăşarea pe sistem nervos - Terapia pentru combaterea îngrăşării pe sistem nervos urmăreşte pierderea kilogramelor care se acumulează din cauza unor evenimente neplăcute sau a unor probleme stresante în carieră. În acest caz, se recomandă infuzia combinată de sunătoare.
Aveţi nevoie de: patru linguri cu plantă şi un litru cu apă. Planta se pune la macerat în apă şi, după opt ore, preparatul se filtrează şi se lasă deoparte. Planta rămasă după filtrare se fierbe într-o jumătate de litru cu apă, timp de cinci minute, şi, după răcire, se strecoară. La final, cele două extracte se amestecă, iar infuzia obţinută se bea în mai multe reprize, cu 30 de minute înainte de mesele principale. Tratamentul trebuie urmat timp de patru săptămâni, iar după o pauză de o lună se poate repeta.
Uleiul, bun contra arsurilor - Uleiul din sunătoare are efect calmant, cicatrizant şi antiinflamator. Se foloseşte în cazul iritaţiilor, arsurilor, rănilor, eczemelor, hematoamelor, sciaticii, reumatismului, durerilor de spate, inflamaţiilor ganglionilor, tenului şi mâinilor aspre. Pentru a prepara acest ulei se folosesc flori crude sau uscate, care se mărunţesc şi se pun într-o sticlă. Deasupra se toarnă ulei de floarea-soarelui sau ulei de măsline, atât cât să acopere florile. Se lasă sticla la soare sau lângă o sursă de căldură. Amestecul se pune la macerat 14 zile, apoi se strecoară totul prin tifon. Florile macerate se aruncă, iar uleiul strecurat se păstrează. Se masează uşor suprafeţele afectate de câteva ori pe zi. Se mai pot pune comprese cu ulei deasupra zonei afectate. Mai mult, o lingură cu ulei, luată dimineaţa pe stomacul gol, ajută în cazul fierii leneşe, pietrei la fiere, gastritei.
Pentru zonele inflamate puteţi face împachetări umede cu ulei de sunătoare. Pentru acest lucru puneţi un gălbenuş de ou într-o sondă şi amestecaţi cu două linguri de ulei de sunătoare, turnând câte o picătură. Aplicaţi această emulsie pe zona inflamată timp de jumătate de oră şi apoi clătiţi cu apă călduţă.
Siropul, tonic natural - Siropul de sunătoare este un preparat tonic indicat pentru sistemul nervos , dar şi un leac care reglează secreţia biliară. Pentru a prepara acest sirop aveţi nevoie de: 250 ml infuzie concentrată (obţinută din două linguri de floare lăsată să se macereze în 250 ml apă clocotită, timp de zece minute) şi un sirop de zahăr (preparat din 400 g zahăr şi 250 ml apă). Leacul este lăsat să clocotească la foc mic, până capătă consistenţa smântânii. Siropul se administrează timp de o săptămână, de patru ori pe zi câte o linguriţă.
Persoanele care fac tratament cu sunătoare nu trebuie să se expună la soare între orele 11.00 şi 18.00. Expunerea prelungită la soare în timpul sau imediat după un tratament cu sunătoare este periculoasă, deoarece provoacă fotodermie (înroşirea pielii, prurit, tumefieri cutanate, prin umflarea pleoapelor şi a buzelor).
Alifia, remediu pentru mâini aspre - Dacă aveţi iritaţii, arsuri, eczeme, dureri de spate, ten şi mâini aspre, puteţi prepara o alifie cu sunătoare. Florile uscate se mărunţesc foarte bine. Într-un vas emailat, se pun patru linguri cu vârf din florile mărunţite. Deasupra se toarnă unt încins (un pachet de 200 g cu 80% grăsime) sau 200 g untură încinsă de porc. Se amestecă foarte bine, până ce compoziţia se omogenizează perfect. Se acoperă vasul şi se lasă până a doua zi, când se pune din nou la foc mic şi se încălzeşte doar atât cât să devină compoziţia lichidă. Apoi se strecoară totul până când lichidul devine curat, de culoare roşiatică. Se toarnă în borcănaşe închise ermetic, unde se va solidifica şi se va păstra la frigider. Cu această alifie se ung uşor zonele afectate.
Sursa: www.taifasuri.ro
