În psihologia şi logica tradiţională, conceptul de prostie, ca rău, ca sifilis al bunului-simţ, era un fel de negativ al inteligenţei, aşa cum sofismele reprezintă, uneori, contrariul judecăţii corecte. Prostia nu derivă din stultitia latină, ci din slavonul prostoi care, la origine, înseamnă simplu. Prin urmare, prostia nu ar fi faţă de inteligenţă decât ceea ce este azotul faţă de oxigen, instinctul faţă de raţiune, cenzura faţă de libertatea de exprimare. Adică, exact diferenţa între liderii marcanţi ai PDL Olt (Vâlcov, Bălăşescu, Bărbulescu) şi tinerii din eşalonul doi al acestei bezmetice formaţiuni.
Pe de o parte, instinct şi spirit conservator comunist, pe de alta - raţiunea, elanul tineresc şi dorul de revoltă ale unor juni portocalii, care nu mai suportă zgarda şi căluşul… Visul lor de libertate şi de deschidere către civilizaţia lumii occidentale a fost închis într-un glob de sticlă portocaliu, iar cheia se află chiar la cei trei ştabi super-optimaţi, citaţi mai sus, în ordinea parvenirii şi aroganţei lor. Tinerii din PDL Olt nu au voie să gândească. Ei sunt interzişi şi manipulaţi la modul cel mai rău cu putinţă. Ei stau prostiţi în faţa şefilor lor, şi asta nu din cauză că sunt proşti, ci pentru că le lipseşte educaţia de învingător, de acţiune şi de competiţie eliberatoare, aşa cum nu-i lipsea lui Vâlcov altădată, atunci când a eliberat Slatina de sub ocupaţia pesedistă.
Din păcate, acest Che Guevara al Slatinei nu le permite şi altora să repete istoria sa, nu le permite nici măcar să râdă, fiindcă - nu-i aşa? - vocea celui-mai-iubit-fiu-al-poporului îi somează scurt: „Să râdem, tovarăşi, dar să râdem în mod organizat!”. Dacă un tânăr pedelist din Olt, deştept şi înarmat cu ştiinţă, ridică niscavai probleme incomode baş-vizirilor din vârful şurii, atunci el este sfătuit - la început cu blândeţe - să nu dea în gropi, să nu-şi bată singur cuie în talpă şi cucuie în cap şi să nu-şi dea foc singur la valiză. Iar în caz că acesta continuă în „prostie”, atunci trupa de comando, aflată în solda Suleimanilor, procedează pe loc la eliminarea „intrusului”, care deranjează Tricefalia sus pomenită.
Sunt câţiva tineri destoinici, care ar putea prelua frâiele în Olt ale acestui partid, însă nu le dăm numele, tocmai pentru a nu se abate asupra lor afuriseniile celor care se cred eterni la butoane. Sunt şi mulţi papagali, cu obrazuri de rezervă: un obraz care roşeşte pentru habotnicia şi spiritul oligarhic ale şefilor lor şi altul care se închină şi se prosternează în faţa acestora. Astfel de tineri tac, într-un spaţiu limitat, care seamănă a carceră, ca nişte iepuri fricoşi, veşnic vânaţi şi veşnic utilizaţi doar la lipit afişele grangurilor care ne gâtuie destinul. Ei n-au învăţat zborul de vultur, ci doar târâişul şarpelui şi mineritul hârciogului… Vorba versurilor de două parale ale unui tânăr Tufan, pedelist: „Cu steguleţe de copii şi vremuri/Spre un stindard de primărie grea”.
