Ne aflam la Redea, în focul alegerilor prezidenţiale, din toamna anului de graţie 2004. Atunci când gherilerul rebel, Traian Băsescu, ne încânta prin discursurile sale împotriva „sistemului ticăloşit” patronat de Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Opoziţia liberală şi democrată era pe atunci până la piciorul broaştei, aşteptând parcă resemnată victoria nepotului Mătuşii Tamara şi a partidului-stat, atât de puţin Social şi aproape deloc Democrat. Una dintre secţiile de votare, din acel timp încremenit în proiect, funcţiona la şcoala din localitate. Miliţieni, dascăli, funcţionari de primărie, ţărani şi semi-intelectuali bine plătiţi, toţi o apă şi-un pământ, lucrau pentru marele partid. Contrar legii, de jur împrejurul secţiei, tronau afişe mari cu Năstase, Iliescu şi cu cele trei roze pe care un om normal la cap nu avea niciun motiv să le mai agreeze. Agenţii electorali pesedişti, fără nicio jenă, se ocupau de sufragiul turmei, mânându-i pe oameni să pună ştampila acolo unde trebuie.
Împreună cu un ziarist de la Ziua, i-am chemat pe cei trei miliţieni din sat, le-am citit legea electorală, iar ei, derutaţi şi uşor panicaţi, într-un sfert de oră, au rupt toate afişele din proximitatea secţiei de votare. Făcusem şi noi o treabă bună şi ne pregăteam să mergem în altă localitate, când un ţăran hâtru din Redea ne-a avertizat: „Ehei, nu s-ar fi întâmplat treaba asta, dacă era primarul aici!”. Atunci am aflat şi noi că primarul comunei Redea era un tânăr pesedist voinic, aprig la mânie, un zdrahon înstărit material, generos cu oamenii şi, deci, foarte-foarte popular.
L-am cunoscut în carne şi oase abia prin 2006, pe la jumătatea noii legislaturi a nefericitei alianţe „Dreptate şi Adevăr”. Atunci când deja Băsescu o luase razna. Primisem la redacţie o reclamaţie împotriva primarului, legată de anumite nereguli la Fondul Funciar şi m-am îndreptat grăbit spre „locul crimei”, cu ideea preconcepută conform căreia „toţi pesediştii sunt la fel”. Cele reclamate nu s-au confirmat sub nicio formă. Am plecat contrariaţi pe uliţele satelor Redea, Redişoara şi Valea Soarelui, intervievând, la întâmplare, peste 70 de ţărani, cu privire la comportamentul primarului. Toţi au spus răspicat: „- Avem un primar adevărat, jos pălăria!”.
Văzându-mă necăjit, atunci când am revenit la primărie, primarul Bălă mi-a spus: „Domnule, eu nu am decât cinci duşmani în această comună. Pe profesorul care m-a reclamat, pe omul de serviciu de la şcoală, care încearcă să pipăie fetele de clasa a VIII-a, pe unul pe care l-am prins că fură curent, pe şoferul de pe microbuz, un pedist pe care-l votează doar amanta, şi pe un liberal frustrat, pe care nu-l votează nici nevastă-sa. Toţi ăştia încearcă, pe toate căile, să-mi ştirbească autoritatea şi să mă denigreze!”.
Mai târziu, am constatat că, la grupul celor cinci reclamangii s-a adăugat încă unul: fostul viceprimar al lui Dan Bălă, Aurel Rădoi, care a trecut la PDL şi, din 2008, până în prezent, se contorsionează în toate felurile, pentru a muşca mâna celui care l-a făcut om. Dan Bălă însă nu se sinchiseşte de aşa reacţiune. I-a bătut, în 2008, cu peste 70%, de le-a sunat apa în cap, iar acum se pregăteşte să-i bată cu peste 90%, păstrând cinci procente pentru un eventual candidat de la PDL, al cărui şef politic îl va ruga pe primar în şoaptă: „Lasă-ne, Dane, şi nouă 5%!”.
