Lumea bisericească este o permanentă sursă de inspiraţie. Din nefericire pentru cei care fac parte din ea, mare parte din ceea ce oferă biserica în ultimii ani se rezumă la scandaluri şi la abuzuri din partea feţelor bisericeşti. Cazurile raportate în presă nu sunt deloc puţine: de la obţinerea de venituri uriaşe obţinute din vânzarea produselor bisericeşti, neimpozitate şi care nu se reflectă în acţiuni de ajutorare a celor nevoiaşi până la scandaluri sexuale de proporţii şi decizii aberante. Recent am aflat că preoţii primesc de la episcopiile din care fac parte vin „cultic”, „liturgic” sau „bisericesc”, contra cost desigur, această practică fiind scutită de taxe precum impozitul pe profit şi TVA. Teoretic, acest vin este produs în podgoriile fiecărei eparhii şi ar trebui să fie folosit în cadrul slujbelor, la Sfânta Liturghie, la agapa de la Botez, la nunţi, la pomeni şi parastase, la hramul bisericii şi la alte sărbători. Nu este vorba de o afacere, ci despre o practică obişnuită, care are şi un aspect de solidaritate eparhială, întrucât este susţinută astfel producţia proprie de vin a bisericii, susţin mai-marii Bisericii Ortodoxe Române.
Toate bune şi frumoase, dar eu, cu ochii mei, am văzut că pe dopul de plută al sticlelor de vin bisericesc cu sigla Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor scrie clar „Cramele Recaş”. Aşadar, vinul nu e produs în podgoriile eparhiei, ci este obţinut, îmbuteliat şi adus de la sute de kilometri distanţă, din judeţul Timiş, de la o firmă privată.
În ceea ce priveşte ideea potrivit căreia acest vin ar fi folosit de preoţi în cadrul slujbelor, cu toţii ştim că acest lucru este cât se poate de fals, întrucât pentru orice eveniment ce implică vizita la biserică, preoţii le solicită credincioşilor să aducă vin, pentru a fi folosit la slujbă. Ideea este susţinută de o declaraţie oficială venită din partea biroului de presă al Patriarhiei Române, care declara în mai 2011 că „pe lângă prescuri, lumânări, tămâie, calendare, icoane, candele şi ale obiecte specifice cultului ortodox, credincioşii au posibilitatea să achiziţioneze şi vin liturgic de la biserică, pe care să-l ofere apoi în dar la Sfântul Altar”. Pornind de aici, pun câteva întrebări logice: 1. De ce este acest vin aşa-zis „bisericesc” scutit de taxe şi impozite, în condiţiile în care este comercializat, atât de la episcopii la preoţi cât şi de la preoţi la credincioşi? 2. Ce fac preoţii cu vinul nostru, dacă îl au pe al lor?
