După cum se ştie, declaraţiile deputatului Bărbulescu, cu privire la defectarea PDL Olt de către Darius Vâlcov, au fost unele elogioase şi încărcate de o nedisimulată admiraţie faţă de cel care i-a fost baci, până în momentul patetic şi siropos al plecării acestuia la PSD. Rămas fără un punct de sprijin, într-un univers politic îngust, Daniel Bărbulescu orbecăie astăzi prin întuneric, pregătindu-şi temeinic fundul pentru a sări şi el, cât se poate de repede, în ţepele pe care Vâlcov le instalase odinioară în faţa Prefecturii Olt. Vrea şi el, mititelul, în barca de salvare a politrucilor portocalii şifonaţi, barcă numită generic PSD! Uşor dezorientat, senatorul Niţă regretă că n-a făcut, în momentul potrivit, pasul decisiv spre PSD, la rugămintea bunului său prieten, senatorul de Prahova, Georgică Severin, acum lui revenindu-i doar misiunea „sacră” de a stinge lumina în sediul unui partid, care a ars incandescent precum un foc de paie. Singurul care pare să-şi ţină ideea înfiptă în solul realităţii (dacă nu cumva are vreo înţelegere cu Vâlcov) pare a fi Dan Bălăşescu. Spre deosebire de Daniel Bărbulescu, semi-politicianul care nu poate funcţiona fără dirijor şi fără partitură, Dan Bălăşescu pare să-şi ducă până la capăt crucea, încercând să strângă rândurile şi păstrându-şi, ca nimeni altcineva din PDL Olt, demnitatea şi rangul.
Nu suntem nişte admiratori ai lui Bălăşescu, însă nu-i putem nega acestuia inteligenţa nativă şi şiretenia, însuşiri atât de necesare în aceste momente de derivă pentru PDL Olt. Dezbinat şi cucerit, PDL Olt atâta mai are la această oră: pe Bălăşescu şi pe Niţă! Bălăşescu nu are puterea de a-i întoarce îndărăt pe fugarii din PDL (aceştia sunt câtă frunză şi iarbă în acest moment), are însă acea capacitate, apostolică aproape, de a le spune celor care au mai rămas: PDL Olt poate să învieze din propria-i cenuşă! Acest lucru pare să-l fi înţeles şi senatorul Niţă, cel care - împreună cu camaradul său de suferinţă - speră că va da contur, în Opoziţie, unui nou început, fără a cerşi ceva cuiva…
Ridicaţi material pe criterii necurate şi fariseice, suspicioşi, crescuţi şi formaţi politic în nisiparul tuturor trădărilor, minciunilor şi lucrăturilor pe la spate, fricoşi ca toţi făcătorii de rele, pedeliştii precum Daniel Bărbulescu nu au tăria de caracter de a rezista unor astfel de vremuri, în care trebuie să dai socoteală pentru tot ceea ce ai făcut şi, mai ales, pentru tot ceea ce n-ai făcut. În acest judeţ, lipsit de metafizică, de ştiinţă, de muzică, de literatură, de sculptură, de pictură şi arhitectură, există astăzi un şirag de bocitori portocalii, care încearcă să-şi reazeme fruntea de PSD, pentru a-şi ascunde plânsul şi nefericirea de a fi rămas fără Darius Vâlcov şi de a fi fost expuşi - astfel - în faţa electoratului, hotărât să-i trimită la tăiat stuf în Deltă… Printre ei, deputatul Bărbulescu, rămas fără busolă şi fără o minimă rămăşiţă de mândrie portocalie, se visează la dreapta lui Paul Stănescu, având privirea umedă şi îndatoritoare a unui căţeluş abandonat de stăpân, dar reprimit - în ultimă instanţă - chiar în ograda celui pe care l-a muşcat, cândva, zdravăn de fund.
