Unul dintre primii medici din Slatina, Ernest de Lapommeraye, a lăsat Franţa pentru a se stabili pe meleaguri oltene. Se pare că s-a născut în 1829 într-o familie înstărită din Hexagon, iar începând cu mijlocul secolului XIX îl găsim în Slatina. Documentele vremii nu aduc prea multă lumină în ceea ce-l priveşte pe medicul francez şi motivele care l-au determinat pe acesta să se stabilească în oraşul de pe malul râului Olt. Se crede că ar fi luptat sub comanda lui Napoleon al III-lea în Războiul Crimeii, iar la finalul conflictului a rămas în Ţara Românească.
„Se ştie că, în secolul al XIX-lea tot mai mulţi străini se stabilesc, temporar sau definitiv, în Ţara Românească. Principatele Române sunt în pragul modernităţii, al cărei suflu vine din Occident şi în primul rând din Franţa, modelul francez fiind adoptat de elita indigenă pentru formularea ambiţiosului program de europenizare. Din mărturisirile doamnei Ileana Stoianovici, fiica Leliei Urdăreanu, nepoata pe linie maternă a doctorului Ernest de Lapommeraye, aflăm că ilustrul înaintaş avea o descendenţă nobiliară şi făcea parte din familia marchizului Ernest Berdalle de Lapommeraye. De altfel, numele întreg al doctorului Ernest de Lapommeraye era Pierre Berdalle Ernest de Lapommeraye”, explică Aurelia Grosu, şefa secţiei de Artă şi Istorie a Muzeului Judeţean Olt în numărul 4 al revistei „Memoria Oltului”, editată de asociaţia cu acelaşi nume.
Om de vază al oraşului
Doctorul Lapommeraye s-a integrat foarte repede în viaţa slătineană şi a reuşit să ocupe o poziţie însemnată, fapt care s-a datorat în mare măsură căsătoriei cu o tânără ce provenea dintr-o familie de boieri. Astfel, atât în „Istoria oraşului Slatina”, cartea lui George Poboran din 1908, cât şi în „Istoricul spitalului Slatina-Olt”, apărut în 1943, Ernest de Lapommeraye este enumerat printre medicii cei mai vechi şi cei mai apreciaţi din Slatina. Astfel, într-un sistem electoral bazat pe votul cenzitar, doctorul Lapommeraye se numără printre cele 150 de persoane din Slatina care aveau calitate de alegător în 1858, fiind trecut pe o listă întocmită în vederea pregătirii alegerilor pentru Adunarea Electivă a Ţării Româneşti, care urma să aleagă domnitorul în spiritul hotărârilor Convenţiei de la Paris.
„La încheierea listei se face specificarea că ultimii cinci, inclusiv doctorul Lapommeraye, nu puteau să voteze pentru Adunarea Electivă pentru că nu aveau împământenirea mare, adică cetăţenia, însă puteau vota pentru Consiliul Comunal. Printr-o interpretare logică a reglementărilor în materia împământenirii prevăzute în Regulamentul Organic, deducem că doctorul Ernest de Lapommeraye nu parcursese stagiul de zece ani de la aprobarea cererii de împământenire pentru obţinerea brevetului marii împământeniri. Însă prin căsătoria cu Eliza Hiotu, o româncă de rang boieresc, beneficiază de reducerea stagiului de la zece la şapte ani”, menţionează Aurelia Grosu.
Vila Lapommeraye, un simbol al Slatinei
După căsătorie, familia Lapommeraye a locuit în Slatina, pe fosta Uliţă boierească, numită ulterior strada Solomon, iar din 1926 strada Ionaşcu. O fotografie a casei în care locuia familia apare în „Albumul oraşului Slatina” din anul 1906, aceasta fiind denumită „Vila de Lapomeraye”. Imobilul se afla pe locul unde în anii 1930 s-a construit Popota ofiţerilor (Casa Armatei), teren donat în acest scop. Eliza şi Ernest de Lapommeraye au avut patru fete care, la rândul lor, prin căsătorie, au sporit prestigiul familiei şi i-au consolidat suportul material.
„Alice de Lapommeraye s-a căsătorit cu magistratul Vasile Roman. Constanţa de Lapommeraye s-a căsătorit cu inginerul Bazil Argeşeanu, stabilindu-se la Caracal. Au avut doi băieţi, Gheorghe şi Nicolae Argeşeanu, ambii urmând o exemplară carieră militară. Colonelul Gheorghe Argeşeanu, viitor general şi om de stat, se căsătoreşte în anul 1910 la Caracal cu Ana Marinescu, fiica moşierului Constantin (Dinu) Marinescu. Acesta construise, la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe moşia de la Criva, Piatra Olt, un conac cochet pe care îl donează în anul 1927 nepotului său Nicolae, fiul Anei şi al lui Argeşeanu. Pentru că Nicolae era minor, donaţia este primită de Gheorghe Argeşeanu. Nicolae Gheorghe Argeşeanu, maior de cavalerie, se va căsători cu Sanda Nenişor, nepoata Corneliei Nenişor, sora lui Nicolae Titulescu. Ancuţa de Lapommeraye se căsătoreşte cu căpitanul Ioan Russo. Alexandrina de Lapommeraye se căsătoreşte în anul 1896 cu căpitanul Pandelie Urdăreanu, fiul boierului Ghiţă Urdăreanu şi al Lucsandrei (Luţa) Aman, sora pictorului Theodor Aman”, precizează şefa secţiei de Artă şi Istorie a Muzeului Judeţean Olt.
Cu toate că familia doctorului Ernest de Lapommeraye, extrem de numeroasă, a fost una dintre cele mai apreciate familii slătinene din secolele XIX şi XX, fiind alcătuită din persoane care au făcut performanţă în mai multe domenii, astăzi prea puţini locuitori ai oraşului de pe malul Oltului le mai cunosc istoria şi realizările.
