În doar câţiva ani, dacă o să menţinem această linie, vom fi doar o ţară de consumatori. Producem puţin, iar unele produse au dispărut pur şi simplu din pieţe. Deşi lista este una lungă, vreau să fac referire doar la fasole. Am căutat, acum câteva săptămâni, în piaţă, fasole, fasole românească. Nu a fost chip să găsesc! În toată Piaţa Zahana era doar fasole din Egipt. O vânzătoare mi-a spus, sigură pe ea, să nu mai caut, pentru că toată fasolea este adusă din Egipt.
În toată copilăria mea am participat la acţiunile de plantare, îngrijire şi recoltare a fasolei. Fasolea era cultivată manual, pe rândul de porumb. După ce ea se usca, când porumbul era de peste un metru şi jumătate, mergeam şi o culegeam.. Mi se părea cea mai cruntă „operaţiune”. Frunzele tari de porumb îmi iritau pielea, iar braţurile mari de fasole trebuiau cărate pe distanţe lungi, în zone de unde putea fi încărcată în căruţă şi dusă acasă.
După câteva zile în care mai stătea la soare, fiind întoarsă de pe o parte pe alta, fasolea era bătută cu furca. Totul se petrecea în anii ’90 şi nu era gospodărie în care să nu existe cel puţin un sac, doi cu fasole.
Activităţile întreprinse cu fasolea se făceau manual. După ce era bătută cu furca, pentru ca boabele să iasă din teci, fasolea era depozitată în saci. În zilele cu vânt puternic, sacii cu fasole erau duşi în uliţă şi vânturaţi manual. Pleava era spulberată, iar boabele grele cădeau pe folia pusă special. Aşa aveam an de an fasole cultivată de noi!
Fermierii nu mai au astfel de preocupări. Nu mai produc fasole, importăm din Egipt! Prea multă muncă, prea complicat! Am devenit doar o societate de consum.
Caută
