Felicia Man, inspectorul şcolar general al ISJ Olt, a vorbit, într-un interviu pentru Gazeta Nouă, despre problemele cu care se confruntă şcoala românească, în pragul începutului de an şcolar. Pe lângă schimbările de directori şi dificultatea şcolilor în a obţine autorizaţiile sanitare de funcţionare, şcoala olteană obţine rezultate mai bune, în fiecare an, şi se află într-un continuu proces de modernizare.
Este pentru prima oară, în ultimii ani, când postul de inspector şcolar general este ocupat de o persoană care a susţinut un concurs. Ce înseamnă acest lucru pentru sistemul de învăţământ oltean?
Pentru învăţământul oltean este un semn de stabilitate a sistemului, însă trebuie să vă spun că nu s-a schimbat nimic esenţial în modul de a mă comporta cu colegii mei pentru că sunt aceeaşi persoană, cu sau fără concurs.
Luaţi altfel deciziile, acum, având în vedere că poziţia de conducere vă este legitimată printr-un concurs? Sau luaţi decizii pe care, altfel, nu le-aţi fi luat?
Deciziile le iau în conformitate cu prevederile legale şi, întotdeauna, am luat aceste decizii printr-o largă consultare. Vorbesc de acele decizii care au vizat schimbări de esenţă, în sistem, în reţeaua şcolară. Fermitatea deciziilor am avut-o şi înainte. Întotdeauna voi lua decizii în favoarea copiilor, a elevilor şi mai puţin gândindu-mă la o persoană sau la alta. Deciziile pe care le luăm noi la Inspectoratul Şcolar pun în centrul lor elevul, cu interesul lui de dezvoltare şi, cu siguranţă, că aşa am făcut şi vom face. Poate că au fost mai ferme şi mai categorice, dacă vă referiţi la ultimele decizii.
De la 1 septembrie, mai mulţi directori de şcoli nu şi-au păstrat posturile de conducere. Mulţi s-au grăbit să strige că este vorba de schimbări pe criterii politice. Ce stă în spatele acestor schimbări şi dacă au legătură cu această fermitate de care vorbeam?
Am făcut un calcul şi, din cele 42 de poziţii de directori schimbate, şase poziţii de director adjunct au fost desfiinţate pentru că nu mai îndeplineau criteriile de normare - nu mai aveau număr suficient de clase, iar 13 decizii de înlocuire au fost ca urmare a demisiei directorilor. Deci, din cele 42 de schimbări, peste 45% au fost din „cauze naturale”. Din cele 212 posturi de directori şi directori adjuncţi din unităţile de învăţământ universitar de stat din judeţ, au fost schimbări doar într-o proporţie de 19,81%. Într-adevăr, par a fi multe. Raportat, însă, la numărul unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică şi la numărul personalului de conducere, nu este o cifră foarte mare şi, în niciun caz, nu are amploare. Pe măsură ce trece timpul, după ce am luat aceste decizii, îmi dau seama că am procedat corect pentru că primesc, în fiecare zi, semnale cu privire la abuzurile care au fost făcute, în funcţie, de colegii noştri. Îmi pare rău că trebuie să spun şi să recunosc acest lucru pentru că erau oameni cu multă experienţă profesională. A nu înscrie elevii, conform legislaţiei şcolare, în Registrul şcolii, a lăsa cererile de înscriere ale elevilor fără număr, astfel încât să poată fi mutaţi oricum se doreşte, acceptarea detaşării şi a da un acord pentru anumite cadre didactice, bulversând reţeaua şcolară, sunt motive suficiente. Sunt decizii dureroase care trebuia luate. Poate că îmi reproşez că nu am luat aceste decizii mai demult, de anul trecut. Semnale referitoare la elemente ale unui management defectuos, am mai avut. Nu consider nicio clipă că aceste decizii au fost politice. Ca dovadă, majoritatea celor promovaţi nu au nicio funcţie politică.
Se apropie începutul de an şcolar şi, ca de fiecare dată, revin în actualitate discuţiile cu privire la autorizaţiile sanitare de funcţionare a şcolilor. S-a îmbunătăţit situaţia în acest an, faţă de anii trecuţi?
Situaţia autorizaţiilor sanitare s-a îmbunătăţit, faţă de anul trecut, când în jur de 63% dintre corpurile de clădire erau autorizate. Acum sunt în jur de 75%. A existat, deci, o îmbunătăţire şi există o preocupare a conducerii unităţilor de învăţământ pentru obţinerea autorizaţiilor sanitare de funcţionare. Dacă vreţi să ştiţi care sunt cauzele neautorizării şcolile, acestea vizează în principal lipsa apei potabile. Aici, conducerea şcolilor nu poate să facă nimic. Există unităţi de învăţământ racordate la reţeaua comunală de apă şi acea apă nu este potabilă, iar acea şcoală nu are autorizaţie sanitară de funcţionare. Nu ştiu cum ar putea şcoala să intervină în acest sens şi poate că nici autorităţile locale nu pot. A steriliza apa prin adăugarea unor substanţe, la momentul luării probelor, nu este o rezolvare a problemelor. Cred că normativele Direcţiei de Sănătate Publică ar trebui modificate pentru că nu este posibil să nu dai autorizaţie unei şcoli care nu are investiţii majore, nu se „învârte după soare”, dar care a făcut un efort pentru a aduce dozatoare cu apă pentru copii. Şcoala aceea n-a putut obţine autorizaţie sanitară de funcţionare pentru că nu are apă potabilă la baie, apa respectivă având nitriţi. Ce ar putea să facă mai mult şcoala? Să pună copiii să se spele pe mâini cu apă plată? Unele dintre motivele neautorizării mi se par duse la extrem. Primarii pot să facă mai mult în legătură cu igienizarea spaţiilor şcolare, cu împrejmuirea şcolilor, dacă este posibil.
Pe de altă parte, nu se poate face învăţământ de calitate fără dascăli de calitate. Are cine să vină din urmă, având în vedere şi rezultatele înregistrate la examenul de Titularizare?
N-aş fi aşa de pesimistă, are cine să vină din urmă. Avem o întreagă garnitură de profesori foarte buni aflaţi la mijlocul carierei didactice. Doar două nume de profesori foarte buni aş vrea să dau, pentru că rezultatele lor au notorietate: Gabriela Constantinescu şi Marius Perianu. Nu cred că pot să intre în categoria dascălilor în vârstă, iar rezultatele lor sunt excepţionale. Este foarte important să reuşim să-i motivăm pe cei care intră în sistem.
Aţi văzut cum se face educaţie în ţările occidentale. Cât de modernă e şcoala olteană şi românească şi cât mai avem până să-i prindem din urmă pe colegii de Uniune Europeană?
Şcoala românească este în curs de modernizare. Noi suntem într-o continuă reformă. Toate demersurile pe care le-am făcut au avut scopul modernizării şcolii româneşti. Suntem în plină procedură de realizare a achiziţiilor pe două dintre proiectele noastre şi, în curând, vom avea şi telecentre de învăţare şi alte echipamente moderne de învăţare. Sunt multe lucruri de făcut, însă principalul mod în care ar putea fi modernizată şcoala românească ar fi o schimbare de mentalitate a societăţii. Aici am rămas, cu siguranţă, în urmă.
