Firmă pe profit, partid în faliment

Senatorul Ion Toma a avut mereu o idee fixă: toţi oamenii trebuie să mi se supună! A clădit partide până s-a terminat pe el.

Libertatea de exprimare şi dreptul la opinie le-a înţeles cum s-a priceput. Ar avea nevoie, totuşi, de o busolă. Încă îi lipseşte accesoriul…

 

„Biletul, de a fi… pe listă!”

 

Am crezut că domnul senator Ion Toma poate fi capabil de performanţă. Am avut iluzia asta când era, conjunctural, preşedinte la PSD Olt. Aceeaşi părere şi-au făcut-o, cu siguranţă, mulţi alţii! Chiar dacă acum le e greu să recunoască. Ulterior, s-a dovedit că performanţa domniei sale aparţinea în exclusivitate partidului, oamenilor, primarilor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Geoană. Azi, doar Mircea Geoană senator şi atât!


Incoerent în discursuri, celor care reuşesc şi-l ascultă pe senatorul Ion Toma nu le trebuie prea mult să constate că împreună cu acesta se îndreaptă către… nicăieri. Într-o dicţie din ce în ce mai agitată, senatorul-preşedinte interimar UNPR Olt uită să spună destinaţia. Oare o ştie sau pluteşte pe aripile vântului în căutarea unui alt mandat, confortabil, pe un colegiu greu şi dificil de readjudecat?! Singura, în definitiv şi la urma urmei, problemă a domnului senator… Conştient de ea, încearcă tot felul de tertipuri. Mai mult sau mai puţin politice, mai mult sau mai puţin inspirate, mai mult sau mai puţin morale. Miza sa este obţinerea unui alt mandat de parlamentar şi nu cred că senatorul Ion Toma se va aventura în bătălia preşedinţiei CJ Olt. Nu a avut şi nu are stofă de kamikaze când e vorba de pielea sa şi de banii firmei sale. Aşa că nu-l va deranja aproape deloc plecarea din cadrul Organizaţiei UNPR Olt a celor care după ce l-au cultivat, i-au dat cu flit! E vorba strict de câteva nume şi prenume, alţii care ne conduc spre nicăieri. Asta pentru că, de-ar fi să fie sinceri cu ei inşişi, nu au convins în ultimii ani. Deziluziile şi la ei s-au ţinut lanţ. Ce-i mai rămâne domnului senator Toma într-o astfel de nefavorabilă conjuctură?! Să seducă, lăsându-se în continuare sedus.
Singurul cuvânt remarcabil rostit de senatorul Toma, de când face dânsul politică, este banul! De aici şi numele noi apărute în UNPR Olt, anonimi şi anonime, nici măcar ilustre, cu o singură „calitate”! Potenţaţii zilei în materie de lichidităţi evident sau mai ales financiare, seduşi ca Bubi, de fanteziile domnului senator, domnii şi doamnele se şi văd, fiecare după posibilităţile materiale. Criteriul unic şi forte, „biletul, de a fi pe… listă”!

 

Cârpeli pentru localitate, afacere pentru el!

 

Oportunitate de dezvoltare pentru propria-i firmă, buget de pradă şi un loc fruntaş pe ramură în clasamentul Institutului pentru Politici Publice al aleşilor care fac afaceri cu statul - locul 4. Vedeţi ce înseamnă Colegiul, profitul meu şi de ce ţin aleşii cu dinţii de scaunul de parlamentar? În timp ce afacerile sunt înfloritoare când faci politică, activitatea remunerată pentru că faci politică este mai mult decât submediocră. În 8 ani de mandat, 19.12.2008 - 13.02.2012, senatorul Ion Toma a avut 47 de luări de cuvânt în plen, asta înseamnă cinci pe an, 37 propuneri legislative iniţiate, adică patru pe an, şi zece întrebări şi interpelări, nici măcar una pe an! Colosal, nu?! Nici cu prezenţa la vot în Senat nu s-a omorât alesul Oltului, absenţa fiind una de 69,1%, ceea ce înseamnă în opt ani de mandat, în fiecare zi, fără sâmbăta şi duminică, mai puţin de tri ore în Parlament. Merită să consemnăm şi câteva dintre iniţiativele legislative ale senatorului din 2011: „recuperarea arieratelor bugetare, schimbarea denumirii comunei Brazii, judeţul Ialomiţa, în Răduleşti, promovarea invenţiilor, modificări art.11. alin.1 din Legea Conteciosului administrativ…”. Legătura lor cu Oltul şi locuitorii săi?! Zero!


Nu întâmplător am menţionat iniţiativa legislativă privind „recuperarea arieratelor bugetare”. Una în strânsă legătură cu senatorul de Olt, care patronează firma SCADT mai abitir decât Organizaţia UNPR din judeţ. O iniţiativă implementată în propria-i firmă cu succes deplin! 13,5 milioane de euro în 21 de contracte derulate cu SCADT-ul senatorului Toma din banii publici au intrat doar în 2011 în conturile SCADT-ului, în timp ce alte 150 miliarde lei, „arierate bugetare” plăţi ale statului pe lucrări executate de firma SCADT a senatorului Ion Toma au fost plătite de Guvernul Boc la sfârşitul lui decembrie 2011, până la ultimul leuţ, situând Oltul pe locul 4, cu 25,01 milioane lei în topul judeţelor care au primit cei mai mulţi bani alocaţi pentru lucrări - pietruire de drumuri, alimentare cu apă potabilă, reparare primării, poduri şi podeţe. Extrem de progresist, nu-i aşa?! Atât de progresist încât, la aflarea tertipului, se spune că pe ministrul Gabriel Oprea, care habar nu a avut de troc, l-au apucat dracii, dând de pământ cu ilustrul senator pe care acum îl vede cu alţi ochi.


În acelaşi stil şi cu acelaşi scop „progresist” pentru propria-i afacere, senatorul şi-a luat porţia pentru 2012. Alte patru lucrări pentru introducerea reţelelor de canalizare şi alimentare cu apă au fost prinse de SCADT-ul progresist al „progresistului” senator: Orlea - 9.631.461lei, valoare contract; Bobiceşti - 2.230.678 lei, valoare contract; Pârşcoveni - 7.681.746 lei, valoare contract şi Slătioara - 3.445.762 lei, valoare contract. Localitate în care prietenului Savu, primarul, îi pică mucul, umil, la „înalta poartă” încercând să se salveze. Mai exact, salvându-şi funcţia, neştiind, amărâtul, că senatorul nu mai dă doi bani pe el, convocând la discuţii, în vederea candidaturii pe alţii. Amărât în naivitatea lui, nu şi în banul din bugetul Slătioarei, cheltuit după propria-i minte, scop şi proceduri „agreabile” de... selecţii de oferte.
După ce în controlul Curţii de Conturi a fost nepotul şi s-a aflat de două ori la rând în Primăria Slătioara, a staţionat însuşi şeful mare, Adi Goga. De ce o fi fost?! Deşi verificările s-au făcut doar pe 2011 şi atât, raportul ce urmează să se încheie ar trebui să fie unul detaliat şi explicit. Suntem curioşi să aflăm cum şi-a justificat primarul Savu Ciocârlan unele lucrări, cum ar fi cea cu montarea camerelor video, vreo şase - şapte la număr, patru la moară (adică în primărie!), trei la gară (adică la staţia de epurare) şi atât, pe care a plătit 500 milioane lei, în condiţiile în care oferta de piaţă pentru cea mai performantă cameră video pe bucată costă cinci milioane lei vechi, să ne oprim doar la un exemplu din multe altele. Şi fericita firmă nu e deloc străină senatorului Ion Toma, dimpotrivă!


Între timp, cu toate favorurile făcute, senatorul Ion Toma îi dă cu flit primarului Savu. De ce?! Un pot mare pentru domnul senator care nu-şi va permite să mai joace la cacealma. Aşa cum a făcut-o până acum, cu UNPR Olt, partidul SCADT, care, spre deosebire de firma cu bilanţ pe profit sănătos, e în faliment!