După câteva luni petrecute departe de casă, cei mai mulţi dintre românii noştri vorbesc într-un amestec bilingv. Sunt uşor de recunoscut, pentru că, pe lângă stâlcirea limbii materne, au nemulţumiri la tot pasul. Cu ifose, peste ifose, sub pretextul că în afară este altă civilizaţie, un dialog cu românii noştri întorşi de peste hotare reprezintă o întreagă aventură.
Mă pufneşte râsul mereu când îmi amintesc de vizitele unei vecine, care munceşte în Italia. Mă transform într-un adevărat translator italiană-română, iar norocul meu este că peste 70% din lexicul din limba italiană este similar cu cel din limba română, şi înţeleg sau de multe ori anticipez cam ce vrea să spună. Şi, culmea ea este cea care mă întreabă la câteva fraze, „eee, come si dice la voi!?”.
Nu este un caz izolat, „italienii” noştri stâlcesc, mai mult ca oricare alţi români care muncesc în Diaspora, limba română. Dacă pe cei care sunt plecaţi de foarte mulţi ani, îi mai înţeleg, cei care îşi pierd graiul matern într-o perioadă relativ scurtă dau dovadă doar de un snobism alarmant.
Mi-e greu să cred că după câteva luni petrecute la muncă în străinătate apar probleme lingvistice uzuale. Nu ai cum să uiţi atât de repede limba maternă, decât dacă nu cumva vrei să atragi atenţia asupra ta. Atunci da, strecori în limbajul de zi cu zi celebra frază „eee, come si dice la voi!?”.
Caută
