Slatina de Altădată

2012-02-28, 19:34:06

Familia Rioşanu, o familie a cărei meserie de bază a fost filantropia

În memoria sătenilor din Izbiceni, dar şi din documentele vremii, membrii familiei Rioşanu au rămas ca oameni receptivi atât la nevoile comunităţii, cât şi la cele ale sătenilor săraci. Ei au donat terenuri, dar şi materiale de construcţie pentru ridicarea mai multor instituţii din localitatea olteană.

În prima parte a secolului XIX, Izbiceni era un sat de megieşi, iar cea mai mare parte a moşiei aparţinea proprietarului Alecu Isvoranu. Acesta a vândut-o ulterior paharnicului Ion Rioşanu, venit aici din satul Râioasa.

 

„Ion Rioşanu a avut doi fii: paharnicul Atanasie, care s-a căsătorit cu Zoe, sora lui Constantin Isvoranu, şi serdarul Ioniţă. Atanasie şi Zoe au avut patru copii: doi băieţi şi două fete. Cei doi fii, Alexandru şi Mihail, s-au căsătorit cu două surori: Zoe şi Alexandra Porumbaru. Mihai a fost moşier, a făcut studii în Franţa, nu a avut copii, a fost singurul din familie mai distant şi mai exigent cu dijmaşii. Alexandru a fost de profesie avocat cu studiile făcute în Franţa, a fost senator din partea Partidului Conservator şi a avut opt copii”, povesteşte Rudolph Kuttesch, profesor în Izbiceni.

Grigore Rioşanu, personalitate marcantă


Poate cel mai marcant membru al familiei de moşieri din Izbiceni, Grigore Rioşanu era apreciat ca un om generos cu ţăranii şi aplecat spre nevoile acestora. A făcut studii de Drept şi Litere în Franţa, a fost deputat şi moşier, proprietar al moşiei Izbiceni până la exproprierea din 1945 şi nu a fost căsătorit niciodată. Acesta le-a lăsat sătenilor numeroase terenuri, precum şi material de construcţie pentru zidărie, tâmplărie, duşumele, pentru ridicarea bisericii şi a celor două şcoli, asigurând şi combustibilul pe timp de iarnă din pădurea proprie.

 

„Când l-am cunoscut pe «nenea» era deja un om în vârstă, cel puţin aşa mi se părea atunci. Era cu 27 de ani mai în vârstă decât tata, de care s-a ocupat după moartea tatălui lor. Aşa că pentru mine era un fel de bunic foarte cald şi protector. «Nenea» a fost pentru mine tutore, dar nu se amesteca în educaţia mea. Mult mai târziu am reuşit să analizez obiectiv felul său de a fi, activitatea sa, relaţiile pe care le avea cu cei din jurul său. Mi-am dat seama că a fost un om care a ţinut cont de nevoile, de sărăcia ţăranilor, i-a ajutat; pe de altă parte a fost un om conservator, a refuzat să avanseze odată cu timpul în care trăia. Voia să păstreze lucrurile aşa cum le-a moştenit. A refuzat categoric introducerea curentului electric, a tractoarelor, a plăţii cu bani, folosind sistemul trocului din secolul al XVI-lea”, explică Alexandru Rioşanu, nepotul de frate al filantropului.

Alexandru Rioşanu: un nume, două destine


Fratele lui Grigore Rioşanu, Alexandru, a fost de profesie militar. În Primul Război Mondial a fost prizonier, iar după război a făcut Şcoala Superioară de Cavalerie de la Samur, Franţa. Iar în ţară a urmat cursurile Şcolii Superioare de Război. A ieşit din armată în 1938, alăturându-se lui Ion Antonescu. În timpul regimului acestuia a fost subsecretar de stat la Ministerul de Interne, având în sarcină securitatea statului, iar apoi a fost guvernator al Bucovinei. A murit în 1941, lăsând în urmă trei copii: Ioana, Ecaterina şi Alexandru. Inginerul Alexandru Ector Rioşanu, producător „Pentha Film”, fiind singurul moştenitor al unchiului său, a recuperat în baza legilor 18/1991 şi 10/2000, curtea, conacul şi o mare parte din moşia şi pădurea lui Grigore Rioşanu. După zeci de ani petrecuţi în afara ţării, în Franţa, acesta a revenit în urmă cu doisprezece ani în judeţul Olt.


„De când a redevenit locatar al comunei Izbiceni, din 2000, Alexandru Rioşanu s-a implicat activ în rezolvarea multor probleme ale obştii. A donat Grădiniţei cu Program Normal 2.000 de metri pătraţi şi a sponsorizat cu 100.000 lei lucrările pentru apă curentă, grup sanitar şi canalizare la această instituţie. A donat şcolii 1.000 de metri pătraţi pentru sala de sport, a sponsorizat şi însoţit elevii câştigători ai diferitelor concursuri în excursii în nordul Moldovei, Maramureş, Delta Dunării, litoralul românesc al Mării Negre. A sponsorizat editarea monografiei comunei, a cumpărat scaunele pentru Centrul Cultural «Tudor Gheorghe» şi a donat terenul şi clădirea pentru dispensarul uman. În plus, Alexandru Rioşanu sponsorizează în fiecare an, de Crăciun, cadourile pentru cei mai mici locuitori ai comunei şi a asigurat fondul de premiere pentru concursurile celor mici”, subliniază profesorul Rudolph Kuttesch.

Şcoala din Izbiceni poartă numele lui Grigore Rioşanu


Anul 1890 este anul de referinţă pentru învăţământul din Izbiceni, când prin sprijinul boierului Rioşanu au fost ridicate două şcoli. În semn de preţuire pentru familia care a contribuit semnificativ la dezvoltarea comunei oltene, prin donaţii diverse, îndeosebi pentru cel care a jucat rolul principal în înfiinţarea unităţilor de învăţământ, şcoala cu clasele I-VIII din localitate poartă numele lui Grigore Rioşanu. În prezent, şcoala dispune de 17 săli de clasă, trei laboratoare: fizică, chimie şi informatică, cabinete de arte plastice, geografie, istorie, biologie, matematică şi limba română. De asemenea, cei peste 500 de elevi din Izbiceni beneficiază de o sală de sport modernă, o bază sportivă bituminizată.

Comentarii

Redacţia

2012-02-28 19:34:06

Conținutul website-ului www.gazetanoua.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea Gazeta Nouă. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa office@gazetanoua.ro

loading...