Am rămas mută în faţa vitrinei frigorifice. M-am apropiat să mă uit cu atenţie, am crezut că nu văd bine. Câteva caserole cu jumări stăteau pe un raft, printre alte delicatese. Mi-a sărit în ochi preţul. Nu mi-a venit să cred. Un kilogram de jumări, la cel mai mare supermaket din Slatina, costă aproape 70 de lei, mai exact 69 de lei.
M-am gândit că eu am acasă câteva borcane cu jumări şi nu le preţuiesc. L-am auzit pe un celebru medic nutriţionist spunând că toată găsimea de porc conţine omega 3 şi că este mai aproape de uleiul de măsline şi de somon. Mai mâncăm şi noi din când în când, însă nu preţuiam produsul. De fapt, toată copilăria mea, găsimea de porc a fost folosită la fabricarea săpunului, o parte ajungea la căţeii din gospodărie, doar o mică parte fiind destinată consumului.
Produsul din supermarket era frumos ambalat, aşa cum este acum toată mâncarea de pe rafturi, însă calitatea, de cele mai multe ori, lasă de dorit. Nu m-am uitat să văd dacă caserola cu jumări era adusă de peste hotare, chiar am neglijat aspectul. Nu m-ar mira să fie adus din Germania sau Spania.
Am renunţat la produsele noastre tradiţionale, la porcii noştri tradiţionali, la jumări, şuncă şi cârnaţi. Suntem comozi, nu mai gătim, nu mai avem timp. Luăm preparate de-a gata, aduse din import, deşi în urma unui scandal a ieşit la iveală că mâncarea livrată în sud-estul Europei are o calitate mult sub cea din ţări precum Franaţa, Germania sau Spania, deşi sunt vândute sub aceleaşi branduri.
Caută
