„Domnu’ preşedinte, haideţi, vă rog, staţi şi cu presa din Olt, cu colegii noştri!”, îi spune, pentru a treia sau a patra oară, un mai mare al judeţului lui Victor Ponta, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale din 2014, care îl priveşte dintre reporteriţele TV, venite de la Bucureşti. „Sigur, acum!”, răspundea, de fiecare dată, cel care deja se vedea cel mai tânăr preşedinte de ţară din Uniunea Europeană. Evenimentul se petrecea după primul tur al prezidenţialelor, după ce în prima dezbatere TV, cu Klaus Iohannis, Victor Ponta îl spulberase pe neamţ, care întâmpinase dificultăţi în traducerea întrebărilor şi contrelor cu pesedistul, din română în germană, apoi iar în română. Cu toţii ne aflam într-un mare autocar, care îl ducea pe Ponta în comuna olteană Dobrun, localitatea în care obţinuse cel mai mare scor din ţară, peste 95%, la primul tur al scrutinului.
În ciuda ploii şi a nămolului prin care trebuia să „înnotăm” pentru a ajunge pe scenă, Ponta era aşteptat de peste o sută de susţinători, îmbrăcaţi în geci roşii, fluturând pancarte şi înghesuindu-se să-şi facă un selfie cu cel care ar fi urmat să conducă republica spre un viitor glorios.
Trec discursurile, trec aplauzele şi ne reîntoarcem la autocar şi spre Slatina. Ponta îşi reia locul, înconjurat de reporteriţele care îl descos. „Şi cum? O să fiţi cel mai tânăr preşedinte din Uniunea Europeană?”, îi spune una pe un glas mieros. Victor Ponta aprobă, strângând dopul sticlei de apă pe care o are în mână, şi ruşinându-se ca un şcolar.
„Domnu’ preşedinte, haideţi, vă rog, staţi şi cu presa din Olt, cu colegii noştri!”, se aude, din nou, rugămintea către candidat, care răspunde la fel ca în dăţile anterioare.
Toată călătoria, n-am avut stare, iar aroganţa lui Ponta nu m-a descurajat, aşa că am stat în apropierea grupului de la Bucureşti, ca un ghimpe în coasta reporteriţelor de la televiziunile centrale. Ascultam, dar nu spuneam nimic. Pendulam între Victor Ponta şi spatele autocarului, unde le mai povesteam colegilor din presa locală despre ce subiect se mai discută prin cercul „viitorului preşedinte”.
Îi întrerup, la un moment total inoportun. „Mă scuzaţi, domnul preşedinte, permiteţi o fotografie?”, îl întreb în timp ce îi înmânez aparatul foto unei „fătuci” de pe la televizor şi mă aşez în faţa lui Ponta, fără a aştepta acordul său. Acceptă oricum. Tipa ne face trei poze. „O să o postez, duminică noapte! O să scriu ceva de genul «poză cu preşedintele meu»”, îi spune eu în timp ce îmi recuperez aparatul de fotografiat.
Istoria a consemnat de ce n-am mai apucat să postez fotografia. Aroganţa şi penibilitatea personajului, pe care am simţit-o în autocarul de Dobrun, a reieşit pe la TV, zilele acestea, înainte şi după moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu. Ponta a rămas blocat în autocarul care tranzita judeţul Olt, între fetele purtătoare de microfon care îl ridicau în slăvi, rupt de realitate şi de dorinţa militanţilor şi membrilor de partid.
Caută
