Cam toată săptămâna m-am codit şi am evitat să scriu la această rubrică a Gazetei, considerându-mă nedemn să mâzgălesc câteva rânduri, acum, la ceas de Centenar. Ieri, după prânz, îmi mai revenisem şi mă gândeam că ar trebui să las totuşi câteva fraze, câteva impresii, ca trăitor a ceea ce sper să fie doar primul Centenar al ţării. Aş fi scris despre ce cred eu că s-a realizat în cei 100 de ani de România, dar şi despre dezamăgiri. Acum nu mai sunt atât de sigur...
De miercuri după-amiază şi până la ora la care scriu, am primit multiple telefoane de la apropiaţi, dar şi mesaje pe Facebook şi Whatsapp de la diverse persoane, toată lumea întrebându-mă despre deja celebrele apartamente şi garsoniere pe care Primăria Slatina le scoate la licitaţie, la preţuri sub piaţă. Oamenii sunt interesaţi de ceea ce cred că reprezintă o oportunitate şi nu-i interesează că locuinţele respective sunt într-o stare de degradare avansată. „Cât de rău să fie?”, îmi spunea un interlocutor, fără a aştepta neapărat şi răspunsul meu. „S-a folosit cuvântul «peşteri» atunci când am cerut detalii”, am încercat să liniştesc entuziasmul altcuiva.
Într-un oraş unde aproape că nu există locuinţe noi, aşa cum este Slatina, în prag de Centenar, s-a ajuns ca preţul unui apartament cu trei camere să fie de 100.000 de euro. Mă gândesc că, de fapt, în an de Centenar, problema locuinţelor la preţ accesibil este în continuare nerezolvată, mai ales pentru cei din generaţia mea.
După ce au văzut ce înseamnă să te înhami la un credit ipotecar pe 30 de ani pentru o locuinţă pe care o poţi pierde, în caz că nu mai poţi plăti ratele, slătinenii ar accepta să plătească pentru un apartament sau o locuinţă în stare de degradare, doar pentru că se ocoleşte banca. Plătesc un avans de minimum 15%, iar apoi rate pentru următorii 10 ani. Trebuie şi eu să recunosc că sistemul este unul avantajos şi atrăgător.
Poate că ăsta ar fi trebuit să fie un Proiect de Ţară, un Proiect Centenar. Locuinţe pentru tineri, dar locuinţe pe care aceştia şi le pot permite. Condiţiile impuse de ANL, dosarele care adună praf an de an, metodele de plată, reprezintă un sistem care nu funcţionează. Poate că, în viitorul Centenar vom putea să ne permitem locuinţe şi să le plătim printr-o metodă ca cea aplicată în cazul acestor „apartamente-peşteri”. Sperăm...
Caută
