Din capul locului, vreau să menţionez că nu este vina lor. Este clar, comportamentul copiilor poartă amprenta părinţilor. Lăsaţi de izbelişte, pe esplanadă, trei copii, care aveau cel mult zece ani, au găsit drept loc de joacă terasa de sub scările magazinului Oltul, închisă de curând.
Şi au început să devasteze. De la aruncat cu cărămizi, pietre de dimensiuni mari, scânduri şi tot ce mai găseau la îndemână, până la spart becurile de pe stâlpii de iluminat ornamentali. În doar câteva minute au lăsat dezastru. Să nu mai spun că micuţii făceau slalom printre cioburi, în condiţiile în care erau desculţi. După ce le-am atras atenţia în repetate rânduri, au plecat într-un final. În tot acest timp, părinţii stăteau liniştiţi pe o bancă, fără să poarte grija odraslelor. Mă întreb, ce se întâmpla dacă se loveau în cap cu acele pietre uriaşe sau dacă ar fi călcat pe acele cioburi, în urma becurilor sparte? Părinţii ar fi făcut un scandal mostru. Ar fi găsit, cu siguranţă, vinovat proprietarul terasei sau poliţia, jandarmeria, primăria...
Copiii nu au nicio vină, probabil că un astfel de comportament au văzut în familie. Ceea ce este trist este că s-ar fi putut întâmpla, în orice moment, o tragedie. Nesupravegheaţi, copiii pot transforma jocul în pericol. Asta ar trebui să înţeleagă în primul rând părinţii!
Caută
