Câteva lucruri despre citarea sursei

Scandalul falsului medic italian a fost dezvăluit în urma unei anchete a ziarului Libertatea. Ei au dat primii informaţia, iar ulterior toată lumea a preluat-o. Ăsta este adevărul, dar puţini s-au sinchisit să spună şi sursa, venind direct cu poziţia Ministerului Sănătăţii, ca şi cum ar fi fost subiectul lor. Am văzut asta şi la o televiziune de ştiri care se vrea etalon în acest domeniu. Ca om care umblă de vreun deceniu prin breasla asta, vă spun că este urât când se întâmplă aşa, deşi nu este prima dată.

În presa locală, astfel de lucruri sunt la ordinea zilei. Subiecte lucrate cu sârg de jurnalişti talentaţi sunt preluate, ulterior, pe te miri ce site-uri şi în tot felul de ziare obscure fără respectarea minimală a citării sursei. Am obosit să-i tot trag de mânecă pe unii şi pe alţii, iar cel mai frustrant este faptul că publicul nu face diferenţa. Rar se întâmplă ca unele subiecte să fie preluate cu citarea sursei doar pentru că sunt controversate. Aşa a fost în cazul seriei prezentate de Gazeta Nouă cu afacerile funerare ale Episcopiei. Unii au dat sursa doar doar de teama că sfiinţiile lor le vor cere socoteală pentru cele prezentate.

Consumatorii de rând de informaţie se mulţumesc cu ceea ce văd în newsfeed-ul de la Facebook, fără să se întrebe cine e autorul sau cum s-a ajuns la acele dezvăluri. N-avem o minimă educaţie civică şi de aceea cădem pradă unor manipulări crase, crezând orice scrie o sursă, fără a verifica.