Cele mai roditoare soluri din Olt, la Izbiceni. Cele neproductive sunt în nordul extrem al judeţului

Studiile realizate de OSPA Olt au permis realizarea unei statistici privind clasa de calitate a solurilor din judeţ. Cele mai fertile soluri sunt cele de la Izbiceni, în timp ce în nordul extrem al judeţului fermierii nu pot scoate producţii superioare.

Pentru că au prelevat probe pe care le-au analizat, specialiştii OSPA Olt au putut realiza o situaţie exactă a terenurilor din judeţ. Solurile au fost împărţite în clase de calitate, notate de la I, cel mai fertil sol, la V - pentru cele neproductive.

Directorul OSPA Olt, Constantin Rotea, a precizat că ponderea cea mai mare o reprezintă terenurile aflate în clasele II şi III.

„Din punct de vedere al claselor de calitate, cea mai mare pondere o reprezintă terenurile aflate în clasele II şi III, avem o clasă bună de calitate pentru terenurile agricole. Aproximativ 80 la sută din terenurile din judeţ se încadrează în cele două clase. Terenurile aparţinând clasei a II-a de calitate se întâlnesc în majoritatea teritoriilor, cele mai multe încep de la liniamentul Dobrun, Coteana, Vâlcele, Nicolae Titulescu, până în Lunca Dunării, la Corabia, excepţie făcând teritoriile de la Ianca, Drăgăneşti şi Sprâncenata. Cele din clasa a III-a de calitate se întâlnesc în zona centrală a judeţului şi sunt delimitate în partea de sud de aliniamentul Voineasa, Brâncoveni, Schitu, Tufeni, iar în partea de nord de şoseaua naţională Piteşti-Drăgăşani”,
a spus Rotea.

Potrivit specialiştilor olteni, cele mai fertile soluri sunt la Izbiceni, acolo unde legumicultorii se întrec în produse gustoase.

„La nivelul judeţului, terenurile de clasa I reprezintă doar 10.000-11.000 de hectare, care se regăsesc răspândite pe întreg teritoriul judeţului. Sunt suprafeţe mici în fiecare localitate, dar cele mai mult sunt întâlnite în zona Izbiceni”, a adăugat Rotea.

Terenurile din clasa a IV-a de calitate se regăsesc în partea de nord a judeţului, iar cele mai neproductive, adică din clasa a V-a, sunt în nordul extrem, dar sunt răspândite şi la nivelul fiecărui UAT. Practic, fiecare comună are câteva hectare  neproductive.