Cum transformă un copil de nouă ani o temă de o oră într-una de cinci ore!

Motive de bucurie pentru fiul meu, care a înţeles că nu va mai primi teme pentru acasă. A urmărit cu mare atenţie ştirea de pe posturile naţionale şi a sărit în sus de bucurie! După ce i-am expus puţin situaţia, s-a mai domolit. Oricum, el nu avea foarte multe teme, adică învăţătoarea a fost tot timpul echilibrată şi nu a făcut din aceste teme o povară, însă, dacă ele nu mai există, s-a gândit că este şi mai bine. Adică la noi temele durează şi patru-cinci ore, însă, în mod normal, ele ar fi putut fi efectuate în maximum o oră jumătate. Însă, la scurt timp după ce se apucă de teme, pe fiul meu îl apucă foamea sau face câte o repriză de fotbal în camera lui! Uneori îşi aminteşte că trebuie să deseneze, adică să facă tema la desen, se uită pe geam la copiii ce se joacă în faţa blocului, alteori trebuie să meargă la baie, unde zăboveşte chiar şi 20 de minute, robinetul fiind pe post de jucărie.


Aşa ajunge să stea cu caietele şi cărţile deschise pe birou şi câte cinci-şase ore. Conform ordinului ministrului Educaţiei, un elev din învăţământul primar va aloca pentru tema de acasă maximum o oră, iar pentru celelalte niveluri de învăţământ, timpul alocat efectuării temei obligatorii va fi de maximum două ore. Mai mult de atât, elevii din învăţământul primar şi gimnazial nu vor mai avea teme de vacanţă. Deci, fiul meu, aflat acum în clasa a treia, nu se va putea încadra în această oră sub nicio formă, deşi învăţătoarea a avut tot timpul grijă să nu-i obosească prea tare!


Nu sunt de acord cu strategia unor învăţători de a da teme foarte multe acasă, dar parcă nu văd cu ochi buni nici această nouă variantă. Am un prieten care îmi spunea în primăvara anului trecut că nu mai poate pleca nicăieri în week-end cu familia din cauza temelor pe care le are de făcut fiul său ce era atunci în clasa a V-a. Adică, începând de vineri şi până duminică seara, copilul lucra continuu, efectuând temele pentru toate materiile de peste săptămână. Mi se pare exagerat, mi se pare cumplit! Însă, eliminând temele, inclusiv cele din vacanţă, mi se pare că trecem la cealaltă extremă!


Fiul meu lucrează foarte puţin suplimentar, iar aprofundarea materiei este făcută în mare parte prin teme. După bucuria pe care şi-a manifestat-o după ce a aflat că nu va mai avea teme, i-am explicat că aşa va avea mai mult timp să lucreze suplimentar, să citească, să caute informaţii noi despre ceea ce învaţă la şcoală. Cât despre varianta cu lipsa temelor în vacanţă, pentru noi va fi foarte interesant. Pun pariu că după o vară în care nu va lucra mai nimic, fiul meu va uita şi tabla înmulţirii. Mă îndoiesc că va avea vreo iniţiativă să lucreze suplimentar măcar câte zece probleme pe săptămână! Aşa că dacă nu va avea teme, va lucra suplimentar, bineînţeles, împins de la spate! Important este să lucreze!