Istoricul Aurelia Grosu spune că ţara și poporul l-au iubit pe „Domnul Unirii”. Lui Cuza îi plăcea să coboare în mijlocul poporului, să îi asculte păsurile și să îndrepte măcar o parte din umilințele și nedreptățile pe care le îndura.
În chiar primul an de domnie, între 17-30 iunie 1859, cu prilejul călătoriei efectuate în câteva districte din România Mică, Al. I. Cuza se oprește la Slatina în ziua de 28 iunie pentru a vizita instituțiile publice și a trece în revistă trupele dorobanților.
Mai târziu, în anul 1862, a vizitat din nou orașul nostru și a inspectat activitatea instituțiilor publice locale. Și de acestă dată a fost întâmpinat cu multă căldură de orășeni și țărani din satele învecinate. Un slătinean îi întinde o pâine mucegăită și uscată, spunându-i: „Iată, Măria Ta, ce pâine mâncăm noi!”.
„La reîntoarcerea în București, Domnul nu a uitat de plângerea slătinenilor și... îl destituie pe prefectul de Olt”, povesteşte Aurelia Grosu.
Ultima vizită are loc în 1864, anul marilor reforme de modernizare a Principatelor Unite, printre care și reforma administrativă.
„Pentru prima dată se înființează instituția primăriei, comunele urbane și rurale fiind administrate de un primar. După ce a servit masa, a mers mai departe spre Craiova”, a mai povestit istoricul.
