Nevoia de a arăta cât mai bine vine, de cele mai multe ori, din dorinţa de a umple golurile lăsate de anumite persoane, de anumite stări sufleteşti sau de trecerea anilor. Prin natura noastră, suntem efemeri, atunci, inevitabil, odată cu trecerea anilor, apar din ce în ce mai multe semne de bătrâneţe. Şi, de cele mai multe ori, chirurgia estetică reprezintă salvarea.
Din păcate, multe tinere apelează la intervenţii estetice inutile. Din dorinţa de a-şi remodela chipul se urâţesc cu bună ştiinţă. Acele buze proeminente, acei pomeţi care par umflaţi cu pompa sau pielea exagerat de întinsă, care aduce cu o figură de ceară, le transformă din nişte femei frumoase în unele dizgraţioase, în opinia mea.
Ce-i drept, frumuseţea este relativă, iar eu nu sunt vreo specialistă în operaţii estetice, dar totuşi se vede cu ochiul liber cum unele femei, multe dintre ele extrem de tinere, se urâţesc din dorinţa de a atinge perfecţiunea. Şi mi-am amintit nişte versuri care sună cam aşa: „De ce ai vrea să fii perfectă, când frumuseţea e atât de imperfectă. Şi tai, tai din suflet şi din tine, ai face orice să fii perfectă, dar cine o să-ţi repare inima defectă?”. Frumos spus şi foarte adevărat. Frumuseţea adevărată este imperfectă.
Chiar mă uitam, mai zilele trecute, la o cunoştinţă pe profilul de Facebook, şi parcă nu mai era ea. Mereu i-am apreciat frumuseţea, dar acum era schimbată. Şi nu în bine, tocmai din cauza unor astfel de interevenţii estetice inutile. Atunci, nu pot să nu mă întreb, de ce te urâţeşti cu bună ştiinţă, femeie?
Caută
