De la cursuri de pian, în penitenciar...

De fiecare dată când colegii mei readuc în faţa opiniei publice cazul Melaniei Renghea, poliţista condamnată la închisoare, pentru tentativă de omor, după ce şi-a înjunghiat şeful, pe care l-a acuzat că o viola, îmi pun întrebarea de ce viaţa ei a luat o astfel de întorsătură.

Am fost colege de clasă la Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu”, iar Melania era una dintre cele mai bune eleve. Era extrem de preocupată de învăţătură, pentru că îşi dorea să calce pe urmele fratelui său, absolvent al Academiei de Poliţie. Melania era, oarecum, privilegiata clasei. Terminase şcoala generală tot la Titulescu, iar profesorii o cunoşteau drept una dintre cele mai talentate eleve, mai ales că urma cursuri de pian.

Cea care avea aspiraţii înalte se află astăzi în spatele gratiilor, în urma unei condamnări de cinci ani cu executare, după ce în 2012, într-o seară de decembrie, şi-a înjunghiat şeful, pe care ulterior l-a acuzat de viol şi că o plasa drept favor sexual unor superiori din cadrul IPJ Olt. Justiţia a decis că aceste fapte nu există, iar Melania Renghea a fost condamnată pentru tentativă de omor.

Dacă cineva m-ar fi pus la acel moment, în cadrul unui exerciţiu de imaginaţie, să descriu viaţa de peste ani a colegilor mei, pe a Melaniei aş fi „zugrăvit-o” în roz. Era ambiţioasă, perseverentă, precupată de studiu, iar marele ei vis era să devină poliţistă. Nimeni, absolut nimeni n-ar fi crezut că fata care urma cursuri de pian va ajunge în penitenciar.

Pentru că o cunosc personal, mi-am pus întrebarea dacă a fost o victimă în toată această poveste. Decizia Justiţiei a fost cu totul alta. Melania Renghea aşteaptă, în această perioadă, judecarea unei cereri de eliberare condiţionată, pentru a se întoarce la copiii ei, care slavă Domnului, au avut parte de bunici responsabili, părinţii Melaniei, pe care-i cunosc drept oameni aşezaţi.