În loc ca în perioadă sărbătorilor să auzim că tot mai mulţi români, prin gesturile lor, reuşesc să salveze vieţi, aflăm că tot mai mulţi oameni îşi pun capăt zilelor. Iar acest lucru este confirmat şi de statistici. Deşi de la an, la an apar noi teorii cu privire la creşterea actelor de suicid, niciuna dintre acestea nu pare plauzibilă.
Psihologii spun că trecerea de la un anotimp la altul exercită o influenţă asupra metabolismului şi chimiei creierului, iar în acest context şi psihicul este influenţat. Nu cred însă că această teorie stă în picioare. Totuşi, una dintre ipoteze pare să se apropie de adevăr. Şi anume că afecţiunea care determină persoanele să recurgă la aceste gesturi este depresia. Iar îngrijorător este faptul că, în următorii 20 de ani, depresia va deveni principala cauză de morbiditate şi mortalitate la om, anticipează sumbru specialiştii. Pe lângă acestea, specialiştii susţin că mediatizarea cazurilor de suicid de către presă creşte numărul sinucigaşilor. Personal nu cred în această afirmaţie, ci mai degrabă în faptul că netratarea depresiei poate duce, într-adevăr, la suicid.
Depresia este o emoţie a renunţării şi în loc să lupţi, te retragi şi mai mult în tine, te închizi şi mai mult în tine, te simţi şi mai nefericit, trist. Alţii susţin că suicidul este un gest de laşitate. Eu susţin contrariul şi afirm că a-ţi lua zilele este un gest de mare nebunie şi curaj. Din păcate, societate în care trăim nu este pregătită în acest moment să facă faţă numărul mare de boli psihice. Pe de-o parte numărul insuficient de specialişti din aceste domenii şi mă refer aici la psihiatri şi psihologi, iar pe de alta dezinteresul manifestat de autorităţi, care nu iau în serios această afecţiune gravă a secolului 21.
De ce aleg unii să-şi pună capăt zilelor în aceste perioade ale anului este o întrebare căreia psihiatrii par să-i fi desluşit în parte misterul. Teoria lor este că în preajma sărbătorilor, în mintea fiecărei persoane se duce o adevărată luptă interioară derulată în imagini secvenţiale ale vieţii care aduc în prim plan eşecurile şi nerealizările unei persoane, care îi întunecă mintea. Această stare este accentuată de multe ori de pierderea poziţiei sociale, a statutului profesional sau pierderea unei fiinţe dragi. Pe un fond de vulnerabilitate, pe istorii de depresii preexistente, creşte foarte mult pericolul suicidului, pericolul de a intra într-o depresie, de a-şi conştientiza de fapt nefericirea. Bine, bine, dar de ce aleg să se sinucidă în preajma sărbătorilor rămâne totuşi pentru mine o nebuloasă. Dacă tot au acest gând, de ce nu o fac în alte perioade ale anului.
