De vineri dimineaţa şi până la ora la care scriu aceste rânduri, s-a aruncat în stânga şi dreapta cu un duium de demiteri şi demisii, în urma cutremurătorului caz de la Caracal. Problema este că demiterea şefilor Poliţiei Olt, a prefectului şi subprefecţilor, a şefilor altor structuri şi, într-un final, chiar a ministrului de Interne nu rezolvă nimic, nu face România bine, nu ne dă siguranţa că alţi copii nu vor păţi ororile prin care au trecut cele două fete, Alexandra şi Luiza.
Dovadă a acestei informaţii este faptul că ceea ce vine îl loc, în posturile lăsate vacante, nu ne dă pe spate. Nu sunt oameni din afara sistemului, măcar declarativ, care ar putea schimba ceva sau care măcar ar putea încerca. Nici n-ar avea cum. Aşa că, ciclic, ne vom întoarce în aceeaşi situaţie şi vom vedea noi demiteri, noi înlocuiri, fără o schimbare reală.
Ceea ce mă întristează până la a mă îngreţoşa şi mai mult decât cazul în sine, dacă se mai poate, este faptul că această tragedie este folosită de unii politicieni, se ştiu ei care, pentru reglarea unor conturi, pentru împingerea unor oameni de-ai lor pe anumite funcţiI. Urât şi grotesc, dar vă mărturisesc că nu aveam aşteptări înalte.
Caută
