Am observat de multe ori o atitudine ostilă a clienţilor vizavi de ospătari. Nu puţini sunt cei care-i tratează ca pe nişte sclavi, fiind veşnic nemulţumiţi, indiferent de modul în care au fost serviţi. Oamenii au tendinţa de a vorbi urât cu ospătarii, iar asta nu cred că se va schimba prea curând, pentru că mai avem cale lungă până la civilizaţie. Când văd astfel de situaţii, nu-mi rămâne decât să-mi spun retoric, ăștia sunt oamenii, lipsiţi de bun simţ, needucaţi, necivilizaţi, iar o astfel de atitudine mizeră vorbeşte de la sine doar despre ei.
Ceea ce vreau să spun este că, în general, atitudinea patronilor de restaurante este similară, dacă nu chiar mai rău. Ospătarii sunt trataţi umilitor de multe ori de propriul angajator. Fără chef să gătesc, după o zi de muncă, mă opresc să cumpăr ceva de mâncare de la un restaurant fast-food din Slatina.
Mă aşez la o masă, pentru a-mi aştepta liniştită comanda. Câţiva ospătari, într-o stare de agitaţie pe care am simţit-o la fel de apăsătoare ca şi ei, erau într-un du-te vino în permanenţă, cu capetele plecate. Pe un ton ridicat aud „ce sunt cu rahaturile astea pe aici!?”, „ce e mizeria asta!?” „vă dau afara!” şi ameninţările continuă. Doi angajaţi, cel mai probabil de la bucătărie, sunt băgaţi în sedinţă, la o masă în mod normal rezervată clienţilor. Cu capul plecat, suportă criticile pe un ton ameninţător ale patronului, după care se întorc să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu. Am luat comanda, şi am plecat scârbită, fără poftă de a mai mânca.
Bun, înteleg că patronul este în măsură să-şi dorească să-i aducă pe angajaţi spre perfecţiune, însă nu aşa. Nu umilindu-i în văzul clienţilor, care cu siguranţă au plecat la fel de dezamăgiţi ca şi mine. O atitudine mai corectă era să le transmită nemulţumirile în particular, departe de ochii clienţilor. Momentul a fost stânjenitor atât pentru angajaţi, cât şi pentru clienţi.
Dragi patroni de restaurante, nu vă mai trataţi angajaţii ca pe nişte scalvi, pentru că după aceea vă plângeţi că tinerii nu vor să muncească, că nu găsiţi forţă de muncă, că le daţi nu ştiu ce salariu, iar ei tot nu sunt dispuşi să muncească! Cu o astfel de atitudine, cred că nu vor. Fiţi mai atenţi la modul în care reuşiţi să vă faceţi înţeleşi, atunci când le trasaţi sarcini de serviciu, iar dacă critica se impune, atunci este obligatoriu să fie făcută în privat, între patru ochi. Criticându-i în public, nu faceţi decât să creaţi o stare mai mare de tensiune, de agitaţie, de precipitare în rândul tuturor angajaţilor, şi nu doar a celor care poate în acea zi nu şi-au făcut treaba cum trebuie. În rest, mâncarea a fost bună, dar nu cred că voi mai cumpăra curând de acolo, tocmai din cauza acelei atitudini.
