Personalităţi oltene

2013-03-27, 18:10:24

Dumitru Popovici: comparatist şi istoric literar

Cărturar de renume, olteanul Dumitru Popovici a contribuit la îmbogăţirea patrimoniului istoriografiei literare a României cu lucrări de valoare. Dotat cu simţul echilibrului şi sintezei, acesta se înscrie printre marile personalităţi ale culturii româneşti.

Dumitru Popovici s-a născut la 25 octombrie 1902 în comuna olteană Dăneasa. Atunci când copilul împlinea vârsta de numai cinci ani, tatăl său, învăţătorul Ion Popovici, era arestat şi condamnat de autorităţile vremii cu pedeapsa capitală pentru participarea la răscoalele ţărăneşti din 1907. Acesta a reuşit cu greu să fie salvat şi eliberat din închisoare, dar a murit şapte ani mai târziu, din cauza chinurilor îndurate în timpul detenţiei.

 

„Rămas orfan, fără posibilităţi de ordin material, după absolvirea claselor primare, Dumitru Popovici urmează liceul la Slatina, promovând ultimele patru clase ca elev particular. În această perioadă, timp de doi ani s-a angajat ca învăţător suplinitor în satul Buta din judeţul Olt. Între 1923-1927 urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Ovid Densuşianu, Dumitru Caracostea şi Ion Bianu”, potrivit volumului „Pagini de monografie: Slatina”, apărut în 1972.

Bursă în Franţa


Student sârguincios şi talentat, Dumitru Popovici este recomandat de consiliul facultăţii pentru o bursă de studii la Paris, unde studiază între anii 1930-1934. Aici, în acest mediu de cultură franceză, Popovici se iniţiază în domeniul metodicii literare cu Daniel Mornet, iar în domeniul literaturii comparate cu vestiţii profesori Fernand Baldensperger de la Sorbona şi cu Paul Hazard de la College de France. Olteanul a urmat în Franţa şi cursurile şcolii de limbi orientale vii, audiind prelegerile de literatură română şi lingvistică balcanică. Remarcat de profesorii săi, acestuia i se încredinţează funcţia de lector, ţinând un curs de limba şi literatura română.

Cariera didactică şi cercetarea

Înainte de a intra în învăţământul superior funcţionează ca profesor secundar la Slatina, unde a pus bazele gazetei „Oltul”, iar împreună cu profesorul Gheorghe Vişoiu publică lucrarea „Elemente de istoria limbei şi literaturei române”. Tot ca profesor secundar a funcţionat şi la Iaşi, unde a fondat revista „Atheneum”. Susţine apoi doctoratul cu lucrarea „Ideologia literară a lui Ion Heliade Rădulescu” şi ocupă prin concurs catedra de istoria literaturii române moderne de la Universitatea din Cluj.


„În cadrul catedrei de istoria literaturii române moderne, profesorul Dumitru Popovici a pus bazele unor cursuri care prefigurau o istorie a literaturii române moderne, din care n-a apucat să definitiveze decât primul volum publicat în limba franceză, «La litterature roumaine a l’epoque des Lumieres». Într-un studiu privind poezia lui Cezar Bolliac se observă pentru prima dată aplecarea lui Dumitru Popovici către cercetarea comparativă. Într-un alt studiu, «Evoluţia concepţiei literare a lui G. Bogdan Buică», istoricul literar demonstrează că fenomenul literar nu se dezvoltă în mod izolat, ci în raport cu marile frământări de idei ce stăpânesc o epocă, adaptându-le spiritului propriu al poporului respectiv”,
sunt de părere autorii monografiei Slatinei, apărută în 1972.

Operă şi aprecieri


Pornind de la principiul că istoriografia literară este o disciplină ştiinţifică, Dumitru Popovici a promovat o metodă proprie pe care a aplicat-o domeniului său de cercetare. Punctului de vedere istoric de la care porneşte, el îi alătură cercetarea comparată, critica estetică şi genetică, fără a pierde din vedere factorul social şi istoric, în vederea încadrării şi stabilirii fizionomiei unei literaturi cu un specific naţional ce-i aparţine. Cu alte cuvinte, după Popovici, istoria literară este „o ştiinţă a raporturilor literare şi temporare în care se află ţesută opera literară… ştiinţa care degajează, ierarhizează şi interpretează valorile literare”.


Printre studiile de seamă care ne-au rămas de la Dumitru Popovici se numără: „Ideologia literară a lui Ion Heliade Rădulescu”, „Santa Cetate-între utopie şi poezie”, „Romantismul românesc”. De asemenea, olteanul s-a preocupat şi de cercetarea poeziei lui Mihai Eminescu, editând una dintre cele mai valoroase cărţi despre opera „Luceafărului”. Din ultimii ani ai vieţii au rămas în manuscris o serie de proiecte şi încercări literare: traducerea parţială a „Infernului” lui Dante, ciclul de poezii „Aur legendar”, începutul unui roman cu elemente satirice, „Într-o vară, la moşie”, şi numeroase comedii, dintre care terminate sunt „Bucătarul de la Salamandra” şi „Regele din Propontide”. S-a stins din viaţă la numai 50 de ani, în 6 decembrie 1952, în Cluj.


Dumitru Popovici nu a fost uitat de olteni, drept dovadă, câteva instituţii culturale şi şcolare din judeţ îi poartă numele, iar opera şi viaţa sa au fost subiectul a mai multe conferinţe organizate în ultimii ani în mai multe localităţi.

Comentarii

Redacţia

2013-03-27 18:10:24

Conținutul website-ului www.gazetanoua.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea Gazeta Nouă. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa office@gazetanoua.ro

loading...