Veneam spre serviciu, zgribulită, ca mai toţi trecătorii în aceste zile extrem de geroase. Mi-atrage atenţia un copilaş de vreo zece anişori, încălţat în adidaşi, cu o gecuţă din fâş, destul de subţirică pentru vremea de afară. Din spate, apar două femei, una dintre ele încălţată în papuci, cu şosete groase din lână. M-am gândit că se îndreaptă spre magazinul Oltul, poate chiar să-şi cumpere ceva de încălţat... Cu toţii se opresc la tomberoanele de pe străduţa din spatele magazinului Oltul. Cu un băţ, încep să scormonească în gunoaie, în căutarea de pet-uri pe care să le valorifice.
Mă apropii de micuţ, îi întind ceva de mâncare, după care o zbugheşte lângă cele două femei, pentru a-şi continua treaba. O imagine sfâşietoare. Din păcate, astfel de cazuri nu sunt singulare. Ştim cu toţii că peste tot în ţara asta sunt oameni care trăiesc din ceea ce găsesc prin gunoaie.
Când cei mai mulţi micuţi profită de ninsoarea căzută pentru a ieşi cu sania în parcurile din oraş, copilaşul pe care l-am zărit în această dimineaţă scormonind în tomberoane urăşte cu siguranţă această perioada a anului. Este trist, este nedrept, este inuman.
Sursa aceasta de venit le asigură supravieţuirea. Aşa că nu au încotro. Chiar dacă afară plouă, ninge sau este viscol ori este Crăciunul sau Paştele, ei sunt acolo, pentru a avea ce să pună pe masă. Când vine vorba de un copilaş de doar câţiva anişori, este inuman să scormoneşti prin gunoaie, la -10 grade Celsius...
Caută
