Fermierii de semi-subzistenţă, aduşi la disperare

Ar fi trebuit să-şi încaseze tranşa a patra de bani, dar s-au trezit cu obiective neîndeplinite pe care nu şi le asumă sau nu şi le permit, iar acum caută răspunsuri, înţelegere şi modificări legislative, deocamdată fără succes, la instituţiile statului.

Beneficiarii Măsurii 141 - „Sprijinirea fermelor de semi-subzistenţă” din cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală care au ajuns în anul IV de proiect s-au trezit, foarte mulţi, că nu-şi mai pot lua banii, cei 1.500 euro anual. Planul de investiţii, parte din proiect, nu a putut fi îndeplinit în multe cazuri, sau, în altele, fermierii spun că nici măcar nu şi-au asumat anumite obiective din proiectele făcute cu ani în urmă de funcţionarii statului, pe bani, chiar dacă nu oficial. Săptămâna trecută au venit din nou la instituţiile statului să vadă ce se mai poate face, după ce, spun aceştia, tot oameni pregătiţi i-au băgat în bucluc.


„Eu am aflat că am o investiţie de făcut când am fost să fac cererea de plată pentru acest an. Mi s-a spus că nu pot, că am de cumpărat un tractor, disc şi plug, aşa scrie în proiect. Acum am aflat. Eu ştiam că trebuie să cresc numărul de animale, ceea ce am făcut, să arendez pământ, am făcut şi asta, să vând produse cu factură şi chitanţă. Şi asta am făcut, dar n-am cumpărat ce n-am ştiut că trebuie să cumpăr. Şi oricum nu mi le-aş fi permis noi. Am un tractor cumpărat, cu contract de vânzare - cumpărare, dar nu nou. Şi nu mi se recunoaşte investiţia”,
a povestit Petre Roşca, din Fălcoiu, sat Cioroiu.

 

Proiectul  i l-a făcut, în urmă cu mai bine de patru ani şi jumătate, cineva de la Consultanţa Agricolă.

 

„Gratuit, cum să vă spun, cu vorba, da’ cu fapta...!”, spune acum fermierul care îşi reproşează că a avut încredere şi n-a citit proiectul.


„În cele din urmă renunţ, am făcut toate demersurile, nu mai am ce face”

Fermierul nostru a reuşit în patru ani să-şi crească efectivul de capre de la 70 de capete, la 130. În acelaşi interval a crescut şi suprafaţa de teren arendată, a făcut şi cursurile prin Măsura 1.1.1. Adică tot ce ştia că are de făcut. Şi-a găsit şi firme la care să vândă, cu factură şi chitanţă, chiar dacă la piaţă ar câştiga mai bine.

 

„În cele din urmă renunţ, am făcut toate demersurile, nu mai am ce face, că ce am cumpărat eu nu-mi consideră investiţie, dar cu ce să iau eu un tractor de un miliard, când ei îmi dau 1.500 de euro pe an?! Şi la mine tot e altceva, dar am un prieten care are în proiect combină, de trei-patru miliarde”, mai spune Petre.


Pentru că cei puţin peste 60 de milioane lei vechi care îi primeşte într-o singură tranşă, o dată pe an, îi prind bine, chiar dacă nu înseamnă foarte mult, omul vrea să-şi rezolve problema. Şi-a spus păsul şi la întâlnirea cu secretarul de stat din ministerul Agriculturii, Daniel Botănoiu, şi reprezentantul Autorităţii de Management a PNDR, tot atunci primind asigurări că într-o săptămână vin noi clarificări cu privire la posibilitatea modificării planului de investiţii.

 

„La o săptămână m-am dus din nou la Direcţia Agricolă, dar domnu’ Ceauşu mi-a spus că nu au apărut directivele. Dacă aş putea să fac modificarea, mi-aş lua o instalaţie de erbicidat sau de împrăştiat îngrăşămintea”, mai spune beneficiarul Măsurii 1.4.1.

Modificările promise n-au venit


Chiar dacă se va permite modificarea planului de investiţii promisă, aşa cum în primii ani s-a permis când a fost vorba de schimbarea culturii, spre exemplu, tot nu e sigur că pe sutele de fermieri i-ar mai ajuta cu ceva. Ei nu ştiu dacă pot face acum o nouă investiţie, odată termenul trecut, pentru că li s-a transmis că cele două prelungiri succesive de termen de solicitare a tranşei a IV-a sunt doar pentru cursuri. Dincolo de toate rămâne fără răspuns şi întrebarea „Şi cei care ne-au băgat în bucluc...?”.