La redeschidere au fost prezenţi directorul Muzeului, Laurenţiu Guţică, istoricul Aurelia Grosu, directorul Arhivelor Naţionale Olt, Bogdan Bădiţoiu, dar şi reprezentanţi ai muzeelor judeţene din Argeş şi Teleorman.
Secţia de Istorie şi Cultură a oraşului Slatina de la Muzeul Judeţean n-a mai putut fi vizitată din anul 2004, când au început lucrările de reabilitare a instituţiei de cultură.
„Tematica expoziţiei, susţinută de patrimoniul muzeal existent, şi-a propus să ilustreze evoluţia Slatinei de-a lungul timpului, de la aşezare rurală la târg, cu activităţi de schimb şi meşteşugăreşti, iar după aceea la oraş, în contextul amplului proces de modernizare a societăţii româneşti manifestat din a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, a explicat Laurenţiu Guţică.
Într-o formulă muzeografică modernă şi atractivă, prin intermediul mărturiilor arheologice şi istorice autentice: obiecte tridimensionale, monede, cărţi, documente, hărţi, planuri, fotografii, cărţi poştale ilustrate, se prezintă vechimea locuirii şi particularităţile dezvoltării aşezării, situată în zona de convergenţă a dealului cu şesul, precum şi a unor importante rute comerciale care se întretăiau la vadul Oltului de la Slatina.
Vatra iniţială de locuire a Slatinei a fost identificată pe terasa stângă a pârâului Sopot (cartier Crişan II), unde descoperirile arheologice argumentează continuitatea de locuire din neolitic până în secolul al X-lea, când aceasta se extinde către râul Olt. Sunt evidenţiate principalele culturi arheologice şi epoci istorice, subliniind cultura Vădastra, remarcabilă în neoliticul european prin varietatea tipologică şi măiestria decorului ceramicii.
Următoarea sală punctează Slatina medievală, pornind de la documentul de atestare emis la 20 ianuarie 1368 de Vladislav I Vlaicu (1364-1376). În acest privilegiu comercial acordat negustorilor braşoveni, Slatina este menţionată ca punct vamal, atribut care favorizează evoluţia aşezării.
Sala a treia reliefează prin intermediul fotografiilor de epocă imaginea oraşului Slatina la sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX, cu străzi şi case reprezentative (strada Bucureşti, Lipscani, ş.a.), instituţii de învăţământ (Şcoala de Agricultură de la Strehareţ - înfiinţată în anul 1883, Liceul Real „Radu Greceanu” - înfiinţat în anul 1884), clădiri administrative (Prefectura Oltului - construită la 1887, Primăria Slatinei - construită la 1906), biserici (Catedrala „Ionaşcu”) şi monumente (inaugurarea Monumentului Ecaterinei Teodoroiu la 31 mai 1925), comerciale (Piaţa oraşului Slatina în anul 1906, Magazinul „La Turnul Eiffel” al negustorului Zaharia Diculescu, Prima Cameră Agricolă a judeţului Olt - 1925, Primul Sfat Negustoresc - 1921, Primul Consiliul de Administraţie al Camerei de Comerţ şi Industrie Circumscripţia 1927-1929, Slatina Hotel „Regal”), industriale (Morile „Olteanca” şi ”Aluta”, stabilimente bancare (Banca Populară în anul 1906, Palatul Băncii în anul 1908), militare (Regimentul 3 Dorobanţi Olt), parcuri şi zone de agrement (Grădina Publică „Regina Maria”, Parcul de pe Grădişte, malul Oltului) viaţa şi personalităţile culturale (Ion Minulescu, Dinu Lipatti, Eugen Ionescu, Constantin Dissescu, Dimitrie Caracostea, Petre S. Aurelian, Pan Vizirescu, ş.a.).
Imaginea epocii este reliefată prin planuri cartografice ale Slatinei (din anii 1892 şi 1908), fotografii unicat (panorama oraşului Slatina in anii 1906 şi 1937), obiecte originale specifice (prima centrală telefonică a oraşului (marca „Ericsson”), primul aparat telefonic (marca „Ericsson”), primele contoare electrice (marca „Siemens-Schuckert”, primul aparat de proiecţie cinematografică (marca „Le KOK”) şi prin ilustrarea unor aspecte de viaţă cotidiană şi civilizaţie urbană (primele pavaje din piatră cubică şi de râu, inaugurarea căii ferate Bucureşti - Piteşti - Slatina - Craiova - Tr. Severin - Vârciorova şi construcţia Gării şi a Depozitelor C.F.R Slatina (15 ianuarie 1875) şi a podurilor de peste Olt (anii 1848, 1888-1891, 1916).
Un loc aparte în structura expoziţiei este rezervat reconstituirilor, dorind să oferim vizitatorilor o imagine cât mai apropiată de ceea ce a însemnat pentru spaţiul cultural românesc „la belle epoque”.
În circuitul expoziţiei sunt etalate unelte preistorice din os, silex sau piatră etalate în starea de funcţiune iniţială, un război de ţesut vertical, obiecte de viaţă cotidiană din epoca modernă, tezaure monetare, costume de negustori din evul mediu târziu, o reconstituire parţială a străzii Lipscani de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX (Planul de situaţie al Străzii Lipscani în anul 1890), cu firme şi stabilimente comerciale precum Farmacia „St. George”, Librăria „La România Mare”, Magazinul manufactură şi coloniale „La Pomul de Aur”, Magazinul - Atelier de reparat ceasuri „Ceasornicăria Oltului”, Atelierul Fotografic „Foto Elegant” Slatina şi un Magazin de Optică medicală.
Un alt punct de atracţie îl constituire un Salon de Epocă - amenajat în ultima sală din spaţiul expoziţional - dintr-o casă slătineană de la începutul secolului XX (Casa Ioan Călugăru), cuprinzând mobilier Ludovic XIV (canapea, fotolii, masă şi scaune), un servici de ceai complet, vase decorative de Sevres, o sobiţă turcească, un şemineu, ceasuri de epocă, casete pentru bijuterii, un dulap tip credenţă mobilat cu cristaluri, porţelanuri şi farfurii „Sarreguemines”, „Kuzneţov”, fotografiile de epocă ale familiei Călugăru, un patefon cu discuri funcţiona (produs de Marele Magazin „Jean Feder” din Bucureşti, Furnizorul Curţii Regale), lustră pentru iluminat originală, lămpi cu gaz şi sfeşnice pentru lumânări, casetă pentru croşetat ş.a.
