Fetele şi ritualul lor vor putea fi admirate în fiecare zi a festivalului, între orele 17.00 şi 19.00, organizatorii dorind să readucă în prim plan o tradiţie a oltenilor, din perioada de toamnă.
Cele trei fete au rostit şi incantaţia străveche, care avea rolul să aducă belşug şi prosperitate în casa gospodarului care tocmai culesese via.
„’Om călca şi-’om tot zdrobi, până mâine-n zori de zi, să umplem butoaiele că ne prinde ploaiele. Floricea de rozmarin să iasă vinul pelin, floricea de alunel să curgă şi zăibărel. Veselie la olteni, curge vinu-n damigeni şi pastramă pe grătar, vinu-i ca de chihlimbar. Să petrecem, să cântăm, cu toţi să ne bucurăm, iar la anul viitor vom călca şi mai cu spor”, sună incantaţia.
Linul reprezintă o parte a instalaţiei pentru obţinerea vinului, organizată în gospodăria oltenilor. După ce strugurii erau striviţi cu picioarele, de obicei de fetele mari ale casei, erau luaţi şi puşi într-un teasc, unde prin presare, se scotea şi restul licorii. Teascul era amplasat tot pe lin, acesta din urmă având un unghi de înclinare ce asigura scurgerea mustului.
În popor, Ziua Crucii dă startul culesului viţei-de-vie şi marchează începutul sărbătorii cunoscute sub numele de Cârstovul sau Ostrovul viilor, Viniţel ori Viniceriu.
Pentru toată lumea de la sate e prilej de bucurie. Căci, după terminarea muncii la câmp, mai precis a culesului, seara, oamenii se strâng pe lângă case, în jurul focului, împart struguri de pomană şi prepară must. Pomana cu struguri e o ofrandă menită să aducă rod bogat şi în anul ce vine. Şi pentru morţi se stropeşte pământul cu primele picături de must şi se împart ulcele noi cu primul suc de struguri din an. Apoi, se aleg boabele, se zdrobesc şi se prepară mustul din care urmează a se face vinul.
În unele părţi, exista obiceiul de a lăsa pe vrej ultimii ciorchini, aceştia fiind „strugurii lui Dumnezeu”. Şi asta pentru că vinul e un aliment sacru atât in tradiţia populară românească, cât şi în religia creştină.
El e nelipsit la cele mai importante evenimente din viaţa credincioşilor, precum şi la toate tainele bisericeşti: onomastici, aniversări, petreceri, la Sfânta Împărtăşanie, la botezuri, nunţi, înmormântări. De aceea, e important ca înainte de a începe culesul să fie sfinţite viile şi locurile în care urmează a fi depozitate butoaiele cu vin. Ba chiar credincioşii mai zeloşi postesc o săptămână întreagă înainte. Până a se turna prima găleată cu must în butoi, culegătorii chiuie cu putere, pentru ca vinul să iasă bun. Apoi se încing ospeţe, pe alocuri şi cu lăutari.
