Scandalul în care este implicat medicul Mihai Lucan, anchetat într-un dosar DIICOT cu un prejudiciu estimat la un milion de euro, aruncă o umbră asupra a tot ceea ce înseamnă donarea de organe, mai exact traseul pe care îl parcurg acestea până ajung la pacientul ce le va primi.
De obicei, organele sunt prelevate de la oameni tineri, care ajung în moarte cerebrală în urma unor evenimente tragice bruşte. Astfel, familiile acestora trec printr-o dramă, acceptă cu greu că pentru fiica, fiul, soţul, soţia sau mama lor nu se mai poate face nimic.
Aflaţi în stare de şoc, încercând să găsească explicaţii pentru tragedia ce s-a întâmplat, mulţi se trezesc cu echipe medicale care le vorbesc despre posibilitatea de a salva o viaţă. Unii acceptă, consolându-se că o bucăţică din apropiatul lor va trăi prin altă persoană. Sunt aparţinători care chiar îşi doresc şi dezvoltă o relaţie cu persoana care primeşte organul.
În toată această procedură de donare de organe există un amestec, pe de o parte de dramă şi amărăciune pentru familia donatorului, pe de altă parte de speranţă şi optimism pentru primitor.
Or, astfel de scandaluri în care pacienţii cu dare de mână sau cu nume au primit în doar câteva zile un rinichi, sărind peste lunga listă de aşteptare, aruncă într-un con de umbră întreaga procedură şi îi determină pe aparţinătorii posibililor donatori să se gândească de două ori înainte de a decide donarea de organe.
Deşi aparţinătorii fac un gest nobil, organele prelevate pot ajunge într-o adevărată reţea de trafic de organe, unde se speculează a fi aruncate sume mari de bani de cei ce îşi pot cumpăra sănătatea.
Caută
