Istoricul slătinean Laurenţiu Guţică-Florescu notează în cartea sa „Istoria oraşului Slatina” impresiile poetului atunci când a trecut prin oraşul de pe malurile Oltului. În viziunea poetului care a scris „Umbra lui Mircea. La Cozia”, Slatina este un oraş vechi, „anevoios” de vizitat.
„«Pe la amiază sosirăm la Slatina, oraş vechi, dar cel mai anevoios de vizitat care am văzut vreodată. Risipit pe coastele dealurilor ce îl înconjoară, oraşul înfăţişează o vedere împestriţată şi poate mulţumi privit de departe; însă cele mai multe case, după poziţia lor, sînt un fel de baterii, care trebuie să le iei cu asalt, (...) dacă din întâmplare vei avea acolo vreun prieten pe care doreşti a-l vedea»”, scrie istoricul slătinean, citându-l direct pe Grigore Alexandrescu.
Laurenţiu Guţică-Florescu spune că percepţia poetului are legătură şi cu momentul vizitei.
„Vizita scriitorului în oraşul de sub Grădişte are loc cu prilejul călătorie pe care o efectuează pe valea Oltului, la Slatina, Drăgăşani, Râmnicu Vâlcea, la mănăstirile Cozia, Dintr-un Lemn, Bistriţa, Polovragi, Tismana, şi apoi la Turnu Severin, în urma căreia va elabora un preţios memorial de călătorie. Călătorul este surprins de aşezarea risipită a Slatinei, în care casele locuitorilor îi dau impresia unor mici fortăreţe la care accesul este destul de anevoios. Dacă ne gândim că vizita are loc în ultima zi a verii calendaristice înţelegem oarecum impresiile călătorului. Sfârşitul unui anotimp secetos estompează cel mai probabil imaginea plină de verdeaţă a luncii Oltului şi a dealurilor Grădiştei, Caloianca, malul Livezii, Viilor, Sopotului”, mai spune istoricul.
Notiţele lui Grigore Alexandrescu ne dau şi informaţii preţioase despre viaţa cotidiană a Slatinei.
„«În scurtul timp ce zăbovirăm acolo pînă să ne aducă caii, văzurăm pe noul prefect, care trecea în judeţ, ocolit de o ceată întreagă de dorobanţi. Tistul sau şeful lor venea în urma trăsurii, ţinând deasupra capului şi înfăţişând fără ruşine orăşanilor vederea unei mobili misterioare, ce da tuturor să înţeleagă că d. cîrmuitor este supus la slăbiciuni care îl apuc adeseaori în mijlocul târgului»”, mai nota poetul, conform istoricului slătinean.
Ca să-şi continue călătoria spre Drăgăşani, poetul este nevoit să treacă Oltul cu podul mobil.
„«Acum eram aproape de România mică. Această parte a ţării e cea mai bogată în suvenire istorice: mănăstirile ei, pădurile, munţii, râurile ce o adăp, toate port un caracter de sălbăticiune şi de mărime (...). Impacienţi dar de a vizita teatrul atâtor întâmplări mari, a vedea locul naşterii atâtor bărbaţi demni de comemorare, ne pornirăm curând de la Slatina, şi sosirăm la 7 ore pe marginea Oltului, care în acel loc este de o lăţime ca la 200 picioare. Aci până să tragă podul, ce se afla de ordinar de cealaltă parte, ne ocuparăm privind un măreţ apus”, mai spune Guţică.
Astfel, poetul descrie cu mare har apusul de soare peste Olt.
„Soarele înconjurat de nori vineţi avea o faţă sângerată, şi forma în unde o coloană de aur ce se părea că iese dintr-un vulcan de flăcări. Apoi când fu aproape a se ascunde, norii rămaşi deasupră-i subţiindu-se şi întinzându-se ca o pânze de păiajeni, îi formară o diademă stălucită de diferite colori. Valurile, cu o şoaptă înecată, se sfărâmau de mal, şi tăcerea misterioasă ce domnea împrejur predispunea sufletul la cugetările melancolice care ne coprinseră, când dupe puţin umblet sosirăm la locul numit Drăgăşani, loc cunoscut de iubitorii petrecerilor pentru dealurile lui şi calitatea vinurilor, iar de amicii omenirei nefericite, pentru moartea atîtor atleţi ai libertăţii grecilor». Fragmenul literar relativ la trecerea Oltului şi apusul de soare, surprinse magistral de scriitor constituie o pagină de referinţă în descrierea frumuseţii neasemuite a zonei”, a conchis Laurenţiu Guţică-Florecu.
Grigore Alexandrescu a fost un poet şi fabulist român. Acesta s-a născut la 22 februarie 1810 la Târgovişte şi a murit sărac, la 75 de ani, la Bucureşti.
Cele mai cunoscute opere ale sale sunt: „Umbra lui Mircea. La Cozia”, „Câinele şi căţelul”, „Boul şi viţelul”, „Dreptatea leului” şi „Vulpea liberală”.
