Personalităţi oltene

2012-11-07, 16:33:40

Haralamb Lecca, primul dramaturg român care a jucat în propriile piese

Personalitate marcantă a Oltului, Haralamb Lecca s-a evidenţiat prin cunoştinţe în mai multe domenii de activitate. A studiat dreptul, medicina, dar a reuşit să se impună cu precădere ca un mare poet, prozator, traducător şi dramaturg, fiind totodată şi primul autor de opere dramatice român care a jucat roluri în piesele de teatru scrise de el însuşi.

Fiu al căpitanului de cavalerie George Lecca şi al Zoei, născută Monastericeanu, Haralamb Lecca s-a născut în februarie 1873 la Caracal. A început studiile în localitatea natală şi a plecat apoi în Craiova, unde a absolvit cursurile Liceului Central. Pasionat de drept şi medicină, Haralamb Lecca a frecventat cursurile facultăţilor de profil din Bucureşti şi din Paris. După revenirea în ţară, Lecca îşi schimbă radical opţiunile.

 

„După ce termină Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti începe să studieze medicina la Paris, dar se întoarce în ţară şi se dedică activităţii teatrale. Prima poezie, numită «În cimitir», a publicat-o în «Revista Nouă» a lui Haşdeu, care îi descoperă talentul şi îl lansează ca poet, prefaţându-i volumul de debut «Prima», publicat în 1896 şi premiat de Academia Română. Haşdeu afirma: «Nu pot a nu iubi pe Lecca, recunoscând într-însul o stofă de mare poet»”, precizează Dana Roxana Dincă, Vera Grigorescu şi Sabin Popovici în „Monografia municipiului Caracal”, apărută în 2007.

Actor în piese de teatru scrise chiar de el


De asemenea, Haralamb Lecca a fost director de scenă al Teatrului Naţional din Iaşi, subdirector general şi inspector general al teatrelor, regizor şi chiar interpret în câteva din propriile piese folosind, ca actor, pseudonimul Sybil.


„Lecca a fost primul dramaturg român care a interpretat roluri în propriile lui piese, nelipsite de pe scenele teatrelor noastre: «Casta Diva», «Jucătorii de cărţi», «Câinii», «Suprema forţă», «Cancer la inimă». Radu C. Rosetti afirma că «alături de Davila şi Gusti, a fost unul din oamenii noştri de teatru cei mai pricepuţi». Ca prozator, a publicat lucrările «Crengi» şi «Din viaţa lui Napoleon», purtând amprenta dramaturgiei, iar George Călinescu îl recunoaşte ca traducător fecund”,
potrivit autorilor lucrării „Monografia municipiului Caracal”. 

 

A murit la doar 47 de ani, în martie 1920, ca urmare a invalidităţii căpătate în războiul de reîntregire la care a participat cu grad de artilerie şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

Opera literară şi temele abordate


Haralamb Lecca a lăsat în urma sa o operă extrem de valoroasă, din care se disting de departe piesele de teatru. A scris despre mediul social al celor avuţi, conturând caractere sau scoţând în evidenţă moravuri. În „Tertia. Casta Diva”, apărută în 1899, piesă căreia i s-a acordat Premiul Teatrului Naţional din Bucureşti, abordează, în manieră moralizatoare, conflictul de caractere. Datorită intrigii şi a tensiunii dramatice, piesa s-a bucurat de succes.


Cu „Quinta. Suprema forţă”, Lecca a încercat să analizeze o zonă din viaţa politică autohtonă, surprinzând cinismul cu care unii politicieni îşi manipulează „victimele” după ce se văd ajunşi în funcţia dorită. O altă dramă, „A zecea. I.N.R.I.” scrisă în versuri, urmăreşte câteva episoade din viaţa lui Iisus Hristos. Perspectiva abordată este a unei divinităţi abstracte, distante şi reci. În poezie, Lecca abordează teme precum: moartea iubitei, deşertăciunea vieţii, a naturii. A scris şi amintiri despre Bogdan Petriceicu Hasdeu, George Ionescu-Gion şi Nicolae Vaschide, reunite sub titlul „Noi, românii. Trei oameni. Actorii”.


În plus, numele lui Lecca se reţine în legătură cu o intensă şi nu lipsită de interes activitate de traducător. A ştiut să selecteze şi să dea versiuni în limba română ale unor capodopere. A făcut transpuneri din: Shakespeare, „Femeia îndărătnică” şi „Romeo şi Julieta”; Victor Hugo, „Hemani”; Racine, „Atalia”; Sienkiewicz, „Quo vadis”; Maupassant, „O viaţă”; Swift, „Gulliver în Ţara Uriaşilor”; Balzac, „Moş Goriot”.

Caracalul îşi aminteşte de Lecca


La 1 noiembrie 1944 lua fiinţă în Caracal Societatea culturală „Haralamb Lecca”, cu 60 de membri fondatori, în cadrul căreia erau organizate cercuri de literatură, cercuri rebusiste şi cercuri dramatice. De-a lungul timpului, numeroşi caracaleni, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, au trecut pragul acestei societăţi culturale.


De asemenea, în parcul „Constantin Poroineanu”, la mică distanţă de monumentul „Evocare 1848”, pe Aleea Bibian, o alee a teilor din parc, se află grupul statuar „Haralamb G. Lecca”. Monumentul a fost realizat prin contribuţia bănească a comunităţii, dar numai după ce în presa locală a vremii s-au adus argumente pro şi contra, într-o adevărată polemică privind recunoaşterea meritelor scriitorului. În cele din urmă, raţiunea a învins, iar sarcina de a realiza monumentul dedicat marelui caracalean i-a revenit sculptorului I. Dimitriu-Bârlad. Acesta a realizat un bust expresiv din bronz, aşezat pe un soclu la baza căruia se află statuia în piatră a unei femei care-l soarbe din priviri, în admiraţie faţă de opera poetului. A fost amplasat iniţial în faţa teatrului, dar din anul 1962 a fost mutat în parc. Lângă monument se află o masă şi o bancă cu forme deosebite, ambele din beton mozaicat, formând un adevărat ansamblu dedicat scriitorului.


Din 1998, Haralamb Lecca a devenit şi cetăţean de onoare post-mortem al localităţii natale.

Comentarii

Redacţia

2012-11-07 16:33:40

Conținutul website-ului www.gazetanoua.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea Gazeta Nouă. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa office@gazetanoua.ro

loading...