În fiecare an, în prima vineri după Paşte, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Este vorba de un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Comuna olteană Brâncoveni devine, în această zi, un adevărat loc de pelerinaj pentru credincioşii din tot judeţul Olt şi din ţară, oamenii fiind convinşi de puterile de vindecare ale apei de la izvorul aflat în curtea mănăstirii din localitate, ctitorie a lui Matei Basarab. La fel s-a întâmplat şi vineri, când şirul de maşini parcate pe o parte şi alta a DN 64, care duce la Caracal, părea că nu se mai termină. Bolizii, limuzinele, dar şi autoturismele mai modeste se întindeau pe o linie de câţiva kilometri.
Înăuntru, în mănăstire, mii de oameni au stat la coadă ore în şir pentru a-şi umple bidoanele, de diferite cantităţi, cu apa sfinţită. Nu a contat soarele dogoritor sau faptul că au aşteptat în picioare, înaintând în paşi de melc, sub privirile atente ale jandarmilor care asigurau ordinea cozii de oameni.
„De două ore stau la coadă pentru apă. La fel am stat şi în anii trecuţi, dar nu contează aşteptarea sau înghesuiala. Astăzi este sărbătoare şi putem aştepta oricât. Apoi, avem timp de un mic, de o bere”, ne lămureşte un credincios.
Oamenii înţeleg să vină cu cât mai multe recipiente în care să pună apa sfinţită, astfel încât să le fie de ajuns, pentru ei, familie şi cunoscuţi, pentru următorul an. Oamenii spun că apa acestui izvor are puteri miraculoase. Cu greu trag de sacoşe, la ieşirea din mănăstire, când trebuie să urce un deal, o adevărată „Golgotă” spre micii şi berea care îi aşteaptă în vârf, unde a fost instalat un bâlci în toată regula, cu locuri de distracţie şi comercianţi de tot felul. După ore de aşteptat la coadă pentru apă, credincioşii se pot răcori cu o bere şi pot savura un mic.
Slujba de Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Brâncoveni a fost condusă, în acest an, de Preasfinţitul Sebastian, episcopul Slatinei şi Romanaţilor, sute de credincioşi asistând la ceremonia din curtea lăcaşului de cult. În curtea mănăstirii, în apropiere de izvorul tămăduitor, se vând icoane, mai mari şi mai mici, după buzunarul credinciosului. Preţurile sunt tot după buzunar şi după cât vrea omul să cheltuie şi ajung până la 150 de lei. Drept tarabă servesc nişte bănci puse la umbra unor pomi fructiferi. Credincioşii dau buzna şi aici ca să achiziţioneze obiectele de cult.
De la legendă la realitate
Primarul comunei Brâncoveni, Ion Cheroiu, spune că există o legendă conform căreia însuşi domnitorul Matei Basarab, ctitorul mănăstirii, s-a vindecat cu apa izvorului din curte.
„În fiecare an, în prima vineri după Paşte se sărbătoreşte, la Brâncoveni, Izvorul Tămăduirii. Există o legendă în care se spune că Matei Basarab, ctitorul mănăstirii, într-o dimineaţă a ieşit să se spele pentru că avea mâinile şi corpul plin de bube, după o bătălie. S-a spălat cu apa de la acest izvor, iar în câteva zile s-au uscat bubele şi au căzut precum solzii de pe corp”, povesteşte edilul.
Cheroiu recunoaşte că sărbătoarea religioasă a Izvorului Tămăduirii nu prea are legătură cu bâlciul instalat la intrarea în mănăstire. Cu toate acestea, primarul crede că toţi cei care s-au oprit la tarabele cu mici şi bere au trecut, înainte, şi pe la slujbă şi pe la izvor.
„Noi, brâncovenii, ne adunăm aici şi sărbătorim Izvorul Tămăduirii, sărbătoare care începe cu o slujbă religioasă şi, după aceasta, fiecare creştin vine şi ia aghiazmă de la acest izvor, pe care o consumă întregul an. Mai nou este şi acest bâlci, nu ştiu dacă este creştineşte. Acum câţiva ani de zile, ei vroiau să vină mai aproape de mănăstire, dar noi, împreună cu maica stareţă, am hotărât să existe o distanţă faţă de lăcaşul de cult, astfel încât să nu tulbure slujba. Într-adevăr, creştinii au dat-o într-un fel de bâlci. Îmi pare rău, dar majoritatea dintre cei care au fost la bâlci, au fost şi la slujbă, au luat aghiazmă şi se vor uşura sufleteşte”, a mai spus primarul din Brâncoveni.
Scurt istoric
Povestea Mănăstirii Brânconeni a început în secolul al XVI-lea, când boierii din familia Brâncoveanu au construit ansamblul arhitectural Brâncoveni. Începând cu anul 1634, Matei Basarab a refăcut mănăstirea, fortificând-o şi transformând-o într-un bastion de apărare. În mănăstire sunt îngropaţi părinţii şi bunica lui Constantin Brâncoveanu, iar în muzeu se află o frescă mare făcută de pictorul Vasile Pop Negreşteanu reprezentând decapitarea lui Brâncoveanu şi a fiilor săi. Măicuţele au amenajat şi turnul clopotniţei, locul unde se ruga domnitorul împreună cu soţia sa. Tot în biserică, dar la intrare, se află şi mormântul lui Popa Şapcă, acesta a ajutat lăcaşul să supravieţuiască după ce Cuza a confiscat averile mănăstireşti. Mănăstirea Brâncoveni nu a fost ocolită nici de comunişti, care au obligat maicile şi călugării să plece şi să îşi caute un loc de muncă, iar lăcaşul a fost transformat în azil.
