Marin Nicolăescu, primarul care a dăruit Corabiei şcoli şi biserici

Într-un clasament al persoanelor publice care au influenţat cel mai mult viaţa oraşului Corabia, Marin Nicolăescu ocupă indiscutabil primul loc, graţie numeroaselor acţiuni de ajutorare a comunităţii derulate îndeosebi în prima jumătate a secolului XX, precum şi datorită implicării în sprijinirea lucrărilor de construcţie a numeroase clădiri emblematice pentru oraşul din sudul judeţului Olt.

Fiu de învăţător, Marin Nicolăescu s-a născut în 1843 în comuna Comoşteni din judeţul Dolj. A activat o bună perioadă de timp în aparatul administrativ, ca notar, apoi administrator de plasă, pentru ca la constituirea oraşului Corabia, în 1881, să-şi înceapă activitatea de negoţ pe cont propriu. A reuşit să deţină mai multe stabilimente comerciale într-un timp relativ scurt, fiind considerat, după unele surse contemporane, proprietar a jumătate din imobilele de pe principala stradă a oraşului, Cuza-Vodă, unde era şi centrul comercial.


„Considerat părintele moral al clasei comercianţilor locali, pe care a crescut-o în spiritul onestităţii şi stăruinţei pentru meseria practicată, a reprezentat şi un model de modestie şi echilibru în ciuda averii de invidiat, care l-a impus ca unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ. În plus, Marin Nicolăescu s-a bucurat de o importantă prezenţă pe scena politică, unde prin seriozitatea şi perseverenţa sa a reuşit să constituie în oraş o puternică organizaţie liberală, care va domina viaţa politică corăbiană şi judeţeană şi după dispariţia acestuia. A fost şi primar al Corabiei”, povesteşte Mirela Cojoc, directorul Muzeului de Arheologie şi Etnografie din Corabia.

Bogată activitate filantropică


Mare om politic şi comerciant, Marin Nicolăescu şi-a făcut mereu timp pentru a asculta problemele celor din jur. A contribuit semnificativ la sprijinirea familiilor nevoiaşe şi a donat sume importante pentru ridicarea unor unităţi de învăţământ şi a unor lăcaşe de cult.

 

„Marin Nicolăescu şi-a câştigat meritul de a fi considerat o mare personalitate publică a oraşului, prin bogata sa activitate filantropică. În ciuda caracterului său de om chibzuit, pentru care un leu risipit în vanităţi absurde era o nelegiuire, sutele de mii şi chiar milioanele erau fără nicio valoare atunci când trebuia să le dea pentru catedrala oraşului, pentru monumentala şcoală şi biserica din satul natal, pentru şcolile din oraşul lui, pentru casa de cultură zidită în curtea catedralei. De asemenea, intrase în cotidian ca la sărbătorile de iarnă să distribuie din depozitul său mai mult de un vagon de lemne pentru văduvele şi săracii oraşului. Acestora li se adaugă mărunte şi nenumărate opere de caritate publică şi diverse şi neştiute ajutoare date pentru şcoli şi biserici din judeţ”, mai spune directorul Muzeului de Arheologie şi Etnografie din Corabia.

Filantropul în presa vremii


Impresionat de multitudinea donaţiilor făcute de Marin Nicolăescu, în urmă cu mai bine de opt decenii St. Richman, directorul ziarului caracalean „Vremea”, îi adresa filantropului o scrisoare deschisă prin intermediul publicaţiei sale.

 

„Venerabile bătrân, corespondentul ziarului «Dimineaţa» publică în numărul de duminică, 29 iulie 1928 al acestui ziar o informaţie din care luăm cunoştinţă de noua binefacere cu care dumitale, generos şi mare, îmbogăţeşti oraşul Corabia. Să-ţi enumerăm binefacerile în acest spaţiu strâmt nu ne este cu putinţă şi să încercăm a te proslăvi este zadarnic, căci laudele niciodată nu te-au încălzit ci numai înfăptuirea operelor de înaltă iubire pentru aproapele ce ai înfăptuit. Eşti bogat, sau prea bogat? Nu încercăm această măsurătoare, ci te măsurăm în bogăţia sufletului, în generozitate şi mărinimie. Eşti incomparabil în judeţul nostru, eşti fără rival, eşti un uriaş! Pentru cine-ţi cunoaşte totalitatea binefacerilor eşti sublim, căci ceea ce ai dat până astăzi este deja o bogăţie. Aici am vrut să-ţi luăm dimensiunile, ca să le etalăm. Să le contempleteze semenii dumitale, să te aprecieze, poate… să te intimideze. Mai avem noi mulţi bogătaşi în Caracal şi-n Corabia, şi-n judeţ! Unii te egalează, alţii poate te întrec în avuţie, dar puşi lângă dumneata sunt nişte pitici ridicoli cu suflete chircite de egoism şi avariţie. Să trăieşti mulţi ani, venerabile bătrân nemuritor!”, scria directorul ziarului „Vremea” imediat după ce Marin Nicolăescu făcuse o contribuţie substanţială pentru construirea Casei de Cultură din curtea Catedralei „Sfânta Treime”.


Recunoaştere şi nu prea

Filantropul din Corabia a fost decorat cu ordinul Coroana României, Meritul comercial şi Industrial clasa I, precum şi cu Răsplata Muncii clasa I pentru biserică, învăţământ şi construcţii şcolare. Marin Nicolăescu a murit pe 3 februarie 1931, la vârsta de 88 de ani, lăsând în urma sa multe regrete. Calităţile sale umane au fost duse mai departe prin urmaşii săi, îndeosebi prin fiul său Gheorghe Nicolăescu, care a trăit în perioada 1884 şi 1936 şi care a mărit averea moştenită, continuând în acelaşi timp linia filantropică dictată de tatăl său. Pentru a răsplăti memoria marelui binefăcător al oraşului, edilii au intenţionat după moartea sa să-i atribuie numele străzii pe care el a păstorit-o vreme îndelungată (strada Cuza Vodă), însă „din cauza unor obscure interese politice”, după cum susţine Mirela Cojoc, acest proiect susţinut foarte mult de locuitorii oraşului Corabia nu s-a mai concretizat nici până astăzi.