„Ca şi muzicienii pe coarde, pictorii cântă pe paletă descoperind armonii infinite din care pot apoi să redea într-un portret ceva din vastitatea sufletului omenesc”, era de părere Marius Bunescu, care avea să se nască la Caracal în anul 1881 şi urma să devină unul dintre cei mai importanţi artişti plastici ai României. Cu atât mai lăudabil este nivelul la care a ajuns caracaleanul cu cât, potrivit documentelor şi mărturiilor celor care l-au cunoscut, acesta şi-a petrecut primele două decenii din viaţă fără a avea un contact efectiv cu pictura, încercând în schimb mai multe meserii, de la contabil la desenator tehnic.
„Pictorul Marius Bunescu s-a născut la 15 mai 1881 la Caracal. Tatăl său era meşteşugarul Ioniţă Bunea. Primele încercări de desen le face în primele clase de şcoală, desenele fiind într-un tuş «original», confecţionat din boabe de boz zdrobite. La 12 ani, din cauza lipsurilor materiale, copilul îşi întrerupe studiile, pe care le urma la Liceul «Ioniţă Asan», lucrând ca funcţionar”, notează Constanţa Călinescu în lucrarea „Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura românească”.
Debutează ca pictor la 30 de ani
Primele lecţii de pictură şi desen le primeşte la Constanţa, între 1904 şi 1906, de la Dimitrie Hârlescu. Acesta îl îndrumă către aprofundarea studiilor în Germania, unde se va înscrie, în 1906, la cursurile Academiei Regale din Munchen, asemenea tuturor celor care reprezentau promisiuni pentru arta românească: Luchian, Petraşcu, Pallady, Iser, Băncilă, Tonitza, Mutzner, Cecilia Cuţescu. Aici îl cunoaşte pe Hermann Groeber, cu care va studia pictura şi în atelierul căruia îţi va desăvârşi formaţia. Asimilează impresionismul în varianta sa germană şi îl practică o perioadă, dar se eliberează curând de această influenţă. Tematica de care se simte cu predilecţie atras, peisajul oraşului şi imaginea solidităţii acestuia, se află în incompatibitate cu modul în care atmosfera tratată impresionist se interpune clarităţii subiectului. Debutează în 1911, la Salonul Oficial din Bucureşti, cu cinci lucrări pe care le şi vinde, iar prima expoziţie personală o deschide în 1919, la librăria „Minerva”.
Activitatea administrativă
Un an mai târziu, îţi începe lunga carieră administrativă, primind conducerea Muzeului „Anastase Simu” iar mai târziu, după moartea colecţionarului, a Casei Memoriale „Anastase Simu”. Perioada interbelică este cea în care înregistrează cele mai însemnate realizări pe plan artistic şi totodată perioada în care are loc atingerea unei etape de maturitate în creaţie. Are o serie de expoziţii personale, primite cu entuziasm de către critica de artă şi interes din partea mediului colecţionarilor, redactează Catalogul Muzeului „Simu” în 1937, primeşte premiul naţional de pictură în 1938, iar în 1940 este laureat cu meritul cultural în grad de cavaler clasa I. În anii de după 1947, Bunescu a continuat pe calea începută înainte, fără a-şi transforma stilul pentru a se adapta noilor condiţii ideologice impuse artei.
„În anul 1920 a fost numit director al muzeului «Simu», până în 1949, când a devenit director al Galeriei Naţionale de la Muzeul de Artă al României. Lucrările sale au fost premiate peste hotare şi au cunoscut succese deosebite: 1937 la Paris, medalia de aur, în 1939 la expoziţia internaţională de la Barcelona, marele premiu şi medalia de aur, iar în ţară a primit în 1938 premiul naţional de pictură. Tablourile sale «Iarna», «Biserica Radu Vodă», «Peisaj bucureştean», «Teatrul Naţional din Bucureşti», sunt lucrări de referinţă, care pun în evidenţă peisajul bucureştean, mai ales iarna”, explică Dana Roxana Dincă, Vera Grigorescu şi Sabin Popovici în „Monografia municipiului Caracal”, apărută în 2007.
Cetăţean de onoare al Caracalului
La împlinirea vârstei de 75 de ani, autorităţile oraşului au fixat o placă comemorativă pe zidul casei pictorului, iar la Bucureşti a fost organizată o expoziţie cu 200 de tablouri. A murit la 31 martie 1971, la vârsta de 90 de ani, în urma unei vechi boli de inimă care se agravase. În 1998, municipalitatea caracaleană i-a acordat post-mortem titlul de cetăţean de onoare pentru întreaga activitate artistică.
De asemenea, în incinta Liceului „Ioniţă Asan” funcţionează pinacoteca „Marius Bunescu”, care numără peste 300 de tablouri. Se remarcă stampele japoneze, donate de Ştefan S. Nicolau şi de Marius Bunescu, busturile din marmură realizate de Raffaelo Romanelli, reprezentând pe Eufrosina şi Constantin Poroineanu, bronzuri create de Corneliu Medrea şi Ion Jalea, tablouri şi desene ale pictorilor Marius Bunescu, Dumitru Ghiaţă, Iosif Ieser, Dumitru Catană. Cei care au adunat şi conservat lucrările de-a lungul timpului au fost Pătru Crăciun, Eleonora Vasilca, Vasile Fărcăşanu.
În curtea liceului „Ioniţă Asan”, la geamul pinacotecii străjuieşte bustul lui Marius Bunescu, operă a sculptorului Corneliu Medrea. Numele pictorului mai este purtat şi de Clubul Copiilor din Caracal.
