Nici în faţa morţii nu suntem egali

De la transferul cu elicopterul, tratamente revoluţionare, până la înmormântare în alte condiţii decât cele ale muritorului de rând în vremuri pandemice, arată  încă o dată că nici măcar în faţa morţii nu suntem egali.

Oricât de multă frustrare, dar mai ales revoltă, ar exista în rândul mulţimii, în mod special a celor care au pierdut pe cineva drag şi s-au lovit de regulile dure legate de slujba de înmormântare sau cele de înhumare a persoanelor confirmate cu COVID-19, trebuie subliniat că nu e vina mortului. Alţii au decis cum să fie înmormântat IPS Pimen. Nu-l putem judeca. În schimb, o putem face cu cei care decid drepturile oamenilor în faţa vieţii şi a morţii.

IPS Pimen a beneficiat de o înmormântare specială, cu mii de oameni, în vremuri de pandemie, în care familiile nu-şi pot conduce rudele pe ultimul drum, înmormântările fiind limitate la un număr de opt participanţi. 

Protocolul de înmormântare a celor confirmaţi cu virusul presupune ca cel trecut în nefiinţă să fie dus direct la cimitir, iar înhumarea să se facă cât mai rapid. Practic, nu ai voie să te apropii de sicriul celui decedat, să-l atingi sau să-ţi iei rămas-bun creştineşte. Or, la Suceava, mii de oameni au sărutat sicriul şi au asistat la slujba de înmormântare, graţie unei derogări. Aşadar, nici în faţa morţii nu suntem egali.