O să ne fie tare dor de şuncă, untură şi cârnaţi făcuţi în albie, în bătătură

Ceva mai mult de două luni au mai rămas până la Crăciun, iar o ştire pe care am văzut-o pe un post naţional mi-a dat de gândit. Pesta porcină a făcut prăpăd în ţară, iar micii gospodari, care îşi creşteau un porc-doi în ogradă, au fost afectaţi direct. Rămaşi fără porcul din coteţ din cauza virusului pestei porcine, cu târgurile de animale vii închise, mulţi vor merge să cumpere din supremaket.

Unii vor merge la magazin chiar cu banii primiţi ca despăgubiri, după ce porcii le-au murit de pestă. Cumva, banii primiţi ca despăgubiri de la stat vor lua calea marilor companii de peste hotare. Ne place să respectăm tradiţia şi nu avem cum să nu punem pe masa de Crăciun preparate din porc. Pentru că producem tot mai puţin la nivel naţional, fiind afectate chiar şi ferme mari de suine, cererea va fi din ce în ce mai mare. Nu vreau să vorbesc despre calitatea cărnii care vine din import, care nu are sub nicio formă gustul şi prospeţimea porcului crescut în ogradă cu cereale, cert este că toţi producătorii de suine anunţă la unison scumpiri înintea Sărbătorilor de Iarnă. Dacă în urmă cu un an, din supermarket, la ofertă, puteam cumpăra carne de porc şi cu 11-12 lei kilogramul, acum aceste preţuri sunt o raritate. Preţul pe kilogram a crescut şi cu trei-patru lei. 

S-a ajuns la ce s-a dorit. Importăm peste 80 la sută din carne de porc, iar preţurile vor exploda. Grav este că în câţiva ani, creşterea porcilor în gospodării va deveni istorie. O să ne fie tare dor de şuncă, untură şi cârnaţii făcuţi în albie, în bătătură. Globalizarea nu înseamnă neapărat şi gust şi calitate! Mai ales în acest colţ de lume.