Pe stadion, la meciul senzaţional reuşit de CSM Slatina, care a eliminat FC Argeş, calificându-se în 16-imile Cupei României, l-am cunoscut pe Ionuţ, un tânăr de 30 de ani, aflat în scaun cu rotile, în urma unui accident de maşină produs acum nouă ani. Ionuţ m-a ţinut la curent cu multe dintre fazele de joc, cunoscând pe de o parte atât jucătorii echipei noastre, cât şi pe cei de la FC Argeş. De origini din Băbiciu, Ionuţ a practicat şi el fotbalul, aflându-se în lotul echipei Ştiinţa Dăneasa în sezonul 2007-2008, care a disputat barajul de promovare cu Prometeu Craiova. La scurt timp, a avut acel accident nefericit, care l-a privat de sportul care-i place atât de mult, fotbalul.
„Sunt fericit că trăiesc. Mi-am adaptat maşina în aşa fel încât să pot să mă duc la meciuri. Mă duc pe toate stadionele din ţară, pentru că iubesc fotbalul”, îmi spune Ionuţ, cu un zâmbet larg pe faţă, care m-a încărcat cu energie pozitivă, înţelegând modul lui de a aprecia viaţa.
Ajutat de prieteni, Ionuţ a urmărit meciul de pe pista de atletism a Stadionului „1 Mai”, trăind cu sufletul la gură fiecare fază a echipei slătinene. Trăieşte şi respiră fotbalul, chiar dacă nu-l mai poate practica. Astfel de oameni te fac să realizezi că fotbalul este, înainte de toate, mai degrabă despre suflet şi inimă, decât despre rezultate.
Oameni care te fac să realizezi că fotbalul este mai degrabă despre suflet şi inimă...
Fotbalul este uneori despre suflet şi inimă, despre pasiune, despre plăcerea de a trăi fiecare fază petrecută pe teren la intensitate maximă, despre bucuria de a fi pe stadion. Dincolo de rezultate, fotbalul se trăieşte şi se respiră.
