Oare doar jucătoarele sunt vinovate pentru compromiterea prematură a obiectivului, evitarea retrogradării!?

CSM Slatina este cu un picior în eşalonul secund înainte de încheierea turului. Gruparea aflată sub comanda Victorinei Bora este echipa păcii, fiind singura formaţie din Liga Naţională care nu a reuşit să bată pe nimeni.

Cu riscul de a-mi atrage mai mult antipatia oamenilor implicaţi în destinele echipei de handbal, am tras repetate semnale cu privire la lipsa rezultatelor. Când cele mai multe probleme apar din cauza lipsei de susţinere financiară, la CSM Slatina acest aspect trebuie eliminat din start. Staff-ul tehnic, jucătoarele, toţi cei aflaţi în jurul echipei au fost tot timpul cu salariile la zi, ceea ce nu peste tot se întâmplă asta. Mai mult, banca tehnică a avut mână liberă să-şi formeze lotul de jucătoare, iar transferuri s-au realizat, chiar pe parcursul sezonului, clubul slătinean având anumite posturi supraaglomerate, cum ar fi cel de portar.

Eşecurile repetate au venit la pachet cu invocarea unor scuze nejustificate. Cum poţi tu, antrenor, care ai avut cale liberă să-ţi formezi lotul să acuzi de fiecare dată lipsa de valoare a jucătoarelor. Dacă erau lipsite de valoare, de ce au fost aduse la Slatina!? De ce, dacă unele handbaliste cu nume au refuzat o nou-promovată, nu a avut nimeni ochi pentru jucătoare no name, dar care să aibă fizic şi calităţi pentru handbal? De ce echipa asta nu avea un lider pe teren, căpitan fiind desemnată o jucătoare care a evoluat sporadic. HCM Slobozia evoluează tot într-o sală similară LPS Slatina, n-are jucătoare cu nume, însă are un antrenor experimentat, care a format un colectiv unit, iar asta au văzut-o toţi cei prezenţi la meci, cum o echipă la fel de mică ca a noastră a luptat împotriva tuturor pentru victorie.

De ce după meciul cu U. Cluj, când au existat toate premisele pentru victorie nu s-au luat primele măsuri? De ce când s-a pierdut cu CSU Galaţi, o altă contracandidată la evitarea retrogradării, nu s-a schimbat nimic, mai ales că urma o vacanţă de două luni în care s-ar mai fi putut salva ceva? De ce lipsa rezultatelor din amicale nu a ridicat semne de întrebare? Cum poţi emite pretenţii dacă pierzi în faţa lotului de tineret, în faţa unor jucătoare de 19 ani, lipsite de experienţă. De ce nimeni nu a văzut-o  nici măcar în amicale pe Mihaela Pătuleanu, handbalistă care a evoluat pentru SCM Craiova? Jocurile de pregătire sunt pentru a da şansa tuturor jucătoarelor din lot.

Cu HCM Slobozia, joc capital pentru a mai menţine şanse la evitarea retrogradării, am văzut o echipă debusolată, resemnată, victimă sigură a retrogradării, şi un antrenor lipsit de soluţii pentru a contracara jocul adversarului, un antrenor care a căutat să improvizeze într-un meci decisiv, un antrenor care i-a oferit prea puţină încredere Alexandrei Andrei (Gogoriţă), un antrenor care a lăsat-o pe bancă pe Carmen Veşcă, un antrenor care a ţinut-o prea mult în teren pe Ştefania Lazăr, care nu a marcat niciun gol.

Decizia din această iarnă, când viceprimarul Gigi Vîlceleanu a mizat pe continuitate, cu un optimism debordant, cinci victorii pentru salvare, a fost asumată.

Atunci, nu îmi rămâne decât să întreb, oarecum retoric, doar jucătoarele sunt vinovate pentru compromiterea prematură a obiectivului, evitarea retrogradării!?