Orfanii olteni de ieri, tineri de succes în ţările de adopţie. 30 de copii şi-au căutat părinţii biologici

Tineri din Olt, adoptaţi în anii ’90 de familii din Italia, Franţa, Malta sau SUA, s-au întors în ultimii ani în judeţ, încercând să-şi cunoscă originile şi să întâlnească familia biologică. Dacă pentru unii întâlnirea cu mama şi fraţii a fost o experienţă plăcută, alţi copii adoptaţi din orfelinatele ruşinii din acea perioadă au fost dezamăgiţi şi au făcut inutil un drum în ţară, pentru că mama biologică a refuzat să-şi întâlnească pruncul abandonat în urmă cu aproape două decenii. În ciuda experienţelor trăite, micuţii olteni de ieri abandonaţi, mulţi dintre ei cu probleme serioase de sănătate, au devenit acum tineri frumoşi, educaţi care fac cinste ţărilor lor de adopţie.

Peste 30 de tineri adoptaţi internaţional în anii ’90, care au în prezent peste 18 ani, au solicitat Biroului de adopţii Olt din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Olt să intermedieze întâlniri cu familiile lor biologice.

Oana Constantin, şeful Biroului de adopţii Olt, a declarat că revederile au avut loc la domiciliul familiilor biologice, iar câteva la sediul instituţiei.

 

„Aproximativ 30 de tineri adoptaţi internaţional în Italia, Franţa, Malta şi SUA, cu vârsta de peste 18 ani, s-au adresat până în prezent Biroului de adopţii Olt ca să-şi cunoască părinţii biologici. Şapte dintre ei s-au adresat în anii 2016-2017.  Cei mai mulţi au dorit sa-şi revadă parinţii, dar au existat şi câţiva care au vrut să se vadă şi cu fraţii sau rudele lor. Cele mai multe întâlniri au avut loc la domiciliul familiilor biogice, dar câteva şi la sediul nostru. Aceste întâlniri sunt emoţionante, copiii sunt impresionaţi, mult mai impresionaţi decât părinţii. Noi primim cererile lor de la Bucureşti, de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, apoi contactăm familiile din judeţ”, a spus Oana Constantin.

Copilul intră în contact cu familia sa biologică şi poate face comparaţii între ceea ce i-ar fi putut oferi aceasta dacă rămânea pe meleaguri olteneşti şi condiţiile de care a beneficiat în ţara de adopţie. Astfel, aceşti copii îşi caută orginea din curiorizate, iar niciunul nu a luat în calcul varianta să rămână aici. La aceste întâlniri, copiii vor să ştie de ce părinţii biologici au ales să-i abandoneze, mai ales că aceştia sesizează că în familie mai sunt şi alţi fraţi.

„Cei mai mulţi vin din curiozitate, nu pentru că vor să rămână cu familia biologică. Familia adoptivă are deschidere, ea vrea ca tânărul să-şi cunoască cumva originile şi este convinsă că niciodată copilul nu va rămâne aici. Mai mult de atât, compară ce li s-a oferit cu ce aveau aici. Au întrebat de ce ei au fost daţi, pentru că au văzut că mai sunt fraţi în familie. Cei mai mulţi provin din familii sărace sau cu foarte mulţi copii”, a declarat reprezentantul DGASPC Olt.

Mulţi sunt oameni educaţi, studenţi care au în faţă cariere strălucite.

„Sunt de nerecunosut, copii care aici poate nu aveau nicio şansă, pentru că unii dintre ei erau cu probleme de sănătate, poate nu erau adoptaţi de nimeni, iar acolo au primit o şansă, au beneficiat de servicii de recuperare corespunzătoare, cei mai mulţi sunt studenţi. O fată era la două facultăţi, cei mai mulţi sunt realizaţi”,
a spus Constantin.

Părinţii au refuzat să-şi vadă copilul abandonat

Pentru a afla detalii despre primii lor ani de viaţă, copiii părăsesc ţara de adopţie pentru câteva zile şi străbat mii de kilometri ca să-şi întâlnească familia biologică. Specialiştii din cadrul DGASPC Olt au declarat însă că nu toate solicitările venite din partea acestor copii au fost soluţionate pozitiv, pentru că  au fost şi situaţii în care părinţii au refuzat să-i revadă.

„Nu toate cererile au fost soluţionate pozitiv, pentru că au existat şi părinţi care au refuzat întâlnirea cu copilul, motivând că soţul sau soţia nu ştiu de copilul care a fost dat spre adopţie, cu mulţi ani în urmă. Noi luăm legătura cu mama biologică, încercăm să dăm de ea, nu de soţ. Dacă ea doreşte, completează câteva formulare şi declaraţii, este o procedură elaborată. Unii menţionează că doresc să se întâlneasc, alţii spun că nu vor pentru că le este teamă de reacţia familiei. Copiii trebuie să fie pregătiţi în astfel de situaţii, ei merg la psiholog. Mulţi dintre ei sunt studenţi, au o pregătire. Ei stau câte trei-patru zile aici, iar noi îi consiliem, discutăm cu ei”,
a adăugat Constantin.

Emoţionaţi şi dornici să-şi cunoască părinţii ce i-au adus pe lume, aceşti tineri au fost puşi şi în situaţia în care părinţii nu au venit la întâlnire, deşi îşi anunţaseră prezenţa.  

„Unii zic că vin, iar în ziua respectivă nu se prezintă, am avut o situaţie de acest gen. Este o dezamăgire şi mai mare, pentru că ei nu trebuie să sufere. Pun întrebări de ce nu vin, iar noi le explicăm că mulţi şi-au refăcut viaţa”,
a declarat Oana Constantin.

O tănără şi-a cunoscut şi cei patru fraţi


Revederile la zeci de ani distanţă au însă şi finaluri fericite, poveşti frumoase ce au adus bucurie în sufletele tinerilor.

O tânără din Malta a venit să-şi cunoască mama, iar aceasta a avut parte de o surpriză, cunoscând pe rând şi ceilalţi fraţi ai săi.

„Am avut, anul trecut, o tânără studentă, care a venit însoţită de un prieten, deci nu de părinţii adoptivi, pentru că în general aşa vin. Iniţial, a vrut să o cunoască pe mama, dar după trei-patru zile au apărut şi câţiva fraţi. I-am făcut o surpriză, în sensul că, rând pe rând, au apărut fraţii, iar patru zile cât a stat a cunsocut încă patru fraţi. Toţi erau realizaţi, oameni deosebiţi, chiar ne-am bucurat că nu au încercat să-i pretindă ceva. A fost pur şi simplu dorinţa să se cunoscă şi atât. Ea a fost surprinsă, le-a luat mici cadouri. A fost impresionant”, spun cei de la DGASPC Olt.

Copiii au solicitat să li se prezinte sediul DGASPC Olt, unde a funcţionat orfelinatul


Oana Constantin, şeful Biroului de adopţii Olt, a declarat că dintre cei 30 de copii ce au dorit să-şi vadă familiile biologice, mulţi au solicitat să li se prezinte şi sediul DGASPC Olt, unde a funcţionat orfelinatul. Mulţi dintre ei şi-au petrecut în această clădire primii trei-patru ani din viaţă.

„Au vrut să le prezentăm instituţia, pentru că cei mai mulţi au plecat din leagănul de copii, care a funcţionat aici la noi. Unii dintre ei au stat aici până la trei-patru ani. Noi le explică unde erau dormitoarele, pentru că au avut curiozitatea să afle detalii despre perioada petrecută aici”, a conchis Constantin.